pas de melc

O splendida dimineata de toamna, prinsa-n cleme de soare ... asa incepea ziua !
Dupa cateva zile mohorate cu ploaie si frig, melcii iesisera intr-o scurta plimbare pe bulevard.( daca as spune,lunga, nu m-ati crede)
Oameni grabiti spre munca, spre piata, spre ... glasuri de copii veseli inca de dimineata ...
pasesc si calca, "crantz", cate o cochilie de melc, cu vietatea in el.
Doar la cativa centimetri distanta, un alt melc isi cara greutatea la soare, casa si masa, mergand spre viata, prin viata, cu destoinicia unui sisif, in pasul lui grabit,tarat si fericit.

Daca oamenii ar fi melci, acum, cat de lunga ar fi o zi ?!
Dar un an ?! Dar o viata ?!

Sau chiar sunt ?!

vesnica Vaya Con Dios

Ce aflu despre Vaya, este ca va canta "Johnny", pe un nou album, care s-ar asemana, cum spune chiar ea, cu melodia Mariei Lataretu, " Sanie cu zurgalai", hm, fain.

Sursa : http://www.evz.ro/detalii/stiri/vaya-con-dios-nu-stiam-ca-exista-sanie-cu-zurgalai-871540.html



I-as spune , vesnica mea Vaya !



Mereu proaspata si aproape de sufletul meu,
mereu in lupta asta cu a-si satisface fanii.



Nimic fals in modul ei de a fi, mereu unica !

" Mergi cu Dumnezeu " !

Carpe diem !

Carpe diem ! - imi spune fiica mea !
Cu ochii mari spre ea, simt adierea serii in ceafa
si ma cutremur .
Oare o sti ea ce spune ?!
Sau eu nu inteleg cum se traieste clipa ?!



Fractiune de secunda spun:
- Stai asa, am ceva pentru tine !
si caut in graba povestea :

"Carpe Diem!" <=> "Traieste-ti clipa"
"Un prieten a deschis sertarul dulapului sotiei sale si a ridicat un pachet invelit in hartie de matase:
- Acesta - a spus - nu este un simplu pacheet, e lenjerie. A aruncat hartia de impachetat si a observat matasea rafinata si dantela. Ea a cumparat aceasta prima data cand am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodata.

A pastrat-o pentru o ocazie deosebita. Bine... cred ca aceasta este ocazia. S-a apropiat de pat si a asezat lenjeria langa celelalte haine pe care urma sa le duca la pompele funebre.
Sotia lui tocmai murise.
Intorcandu-se spre mine imi spuse:
- Nu pastra nimic pentru o ocazie deosebita, fiecare zi traita este o ocazie deosebita.

Inca ma mai gandesc la aceste cuvinte... deja mi-au schimbat viata. Ma asez pe terasa si admir privelistea fara sa observ buruienile gradinii. Petrec mai mult timp cu familia si prietenii si mai putin la servici. Am inteles ca viata trebuie sa fie o suma de experiente de care sa te bucuri, nu o lupta pentru a supravietui.

Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Imi pun paltonul nou pentru a merge la cumparaturi, daca asa decid si asa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci il folosesc oricand am chef. Frazele "Intr-o buna zi..." si "Una din zilele acestea..." incep sa dispara din vocabularul meu. Daca ceva merita vazut, auzit sau facut, vreau sa vad, sa aud sau sa fac astazi, acum."

Nu mai mul decat, o poveste adevarata, aparuta pe net.

Deci, comut butonul pe "TRAIESTE" :








( foto:http://deedeenoi.blogspot.com/2009/11/y-yo-en-cuerpo-y-alma-como-era-ayer.html )

un glas

Busuioc...busuioc !
"zica lumea orisice / eu tot cred in dragoste"



Cantecul fetelor de odinioara,
trecut prin setea si arsita verii,
prin zapada si gerul iernii;

plimbat prin cosite impletite,
dansat in despletite hore;
dus in pridvor de ochi focosi,
strans seara-n stergarel de flori.

toamna-n verde


(foto de aici )


De-un verde miscator e toamna asta,
aproape imatura toamna,
aproape cruda;

asteptarile-mi sunt parguite,
cu vise-n auriu si rosu.
o tomna verde, cum inca n-am vazut;

neinchipuita mie,
sfanta toamna vie !

Dunarea in lung - si'n lat




Ce-mi amintesc din mersul in lungul si'n latul Dunarii ?!





Oamenii calmi din Sulina, de parca timpul pe acele meleaguri se masoara altfel,
nisipul din clepsidra curge lent. Da, oameni care zambesc si inteleg chiar si cand faci gafe.

Apoi nuferii, albi si galbeni, lumanari aprinse-n verdele zilei.



Cerul, un cer cu nori albi, pictati, parca prea bine sa fie reali, si totusi erau.



Caii salbatici, zeci de cai, alergand spre nu stiu-unde, intr-un nu-stiu-ce galop.



Batranii copaci din Letea.O padurea suprapovestita, uitata de mare la suprafata.















Si pasarea albastra (dumbraveanca), da, ea mi-a ramas zburandu-si culorile prin ochii mei.



Un om care poate reproduce mai mult, mai bine despre ... aici, pe blogul http://jorjphotography.wordpress.com/2010/08/23/delta-padurea-letea/

Am zis in gand, cu aparatul foto in mana, ca nu voi putea reproduce mai nimic, din ce ochiul vede...si uite ca macar am prins in unghi perfect cerul si apa.



Mergeti pe pamanant, nu in gand, cu ochii larg deschisi...cam atat mi-a mai ramas a spune, dintr-un concediu.


...spre sfarsit de zi, un timp cand cant: "caii liberi fara sei..caii liberi nu se vand, caii sunt un ideal", cai fara frau, fara calareti ...