sclipiri de zapada

Placute maini cu palme adanci
cuprind chenarul trupului si tac
asezate lipit de piele, mangaind.

Taceri din raze de soare,
sclipind zapada prin verde de brad,
lumina pe fetele celor doua trupuri,
imbratisate pe o banca.

Tihna orelor de pranz, in zi de pace,
timp ce nu trece, clipa ce ramane
prinsa-n iubirea zambetul tau,
radiind in ochi fericirea palmelor,
ce simt caldura razelor
si-a celeilalte maini,
ce tine...strans mana ta.

Momente

Sunt momente cand nevoia de a uita cine sunt
este adanca.
Momente cand vreau sa ma ascund, macar putin
intr-o viata searbada, cand clipele vor parea
minute.
...tic...tac...tic-tac

Sanctuar - tainic crez

A vorbi despre divinitate e un subiect mult prea intim,
pe care il poti impartasi doar celor ce simt ca tine.

Te-am lovit ?! Te doare ?! Sangerezi ?!
Spune-mi ce ai fost invatat sa raspunzi
cand dupa o lovitura apriga, cu corpul
sangerand durere, cel ce a dat cu sete te intreaba ?

Vei raspunde TEAMA, vei raspunde "Iarta-ma"
..vei raspunde orice numai sa nu te loveasca iar.

De ce trupul doare, de ce inima plange, de ce suferi ??
Si oricate povete ai avea, vezi doar cu proprii ochi,
simti doar prin proprii pori ... doar prin pielea ta.
Oare pot invataturile sa schimbe durerea, iubirea
, mania ... atunci cand apare ?!
Crezi ca da ?! Corect, crezi(doar crezi) ca poti, dar e asa ?!

Omul se poate educa, poate exersa sa fie: bancomat,
fiara, demon , inger, sarpe ... dar in situatii limita
e doar om. Fiecare avem un punct sau mai multe
puncte slabe, umane. In punctul acela suntem
doar fiintele vii, bipede, cu ceva inteligenta educata,
parte din univers, fire de viata, stropi de divin... .

In sanctuarul fiintei mele, pastrez o tainica lumina
ce-mi tine inima pulsa ... se zbate si ma tine vie.


- in alta ordine de idei : :):)
Las visul si tacerea sa se-astearna,
e iarna apriga afara,
in fata-mi se unduie un abur fin,
din vinul fiert cu-aroma rara,
putin dulceaga scortisoara.

patima stelelor

Cum isi iubesc patimas stelele
norocul si lumina ?!
Cum isi stiu sclipi inaltul ?!
Cum stau oachese pe cer
punctand albastrul catifelei lui ?!

Cum iubesc stele pamantul,
fara atingerea imbratisarilor,
cand ele sunt reci, tot mai reci
si sus , tot mai sus ?!

Candida iubire rece,
fasii din trupuri de lumina.



...DINCOLO DE TRUP IUBIREA E RECE,
ALBA CA LUMINA, SCANTEIETOARE.

DINCOLO DE VIATA IUBIREA E LUMINA
IN NOAPTEA NOPTILOR STELARE.

Dincolo de trup iubirea e plutire
fara simtire, fara dorinta...
Dincolo de viata iubirea nu mai naste
placute suferinti, inebunitoare chemari,
tainici fluturi zvacnind prin vene.

Dincolo de cer... e tot cer...
un alt cer, un alt astru,
o alta stea vibrand lumina
in acustica vorbirii sferelor.

... SI MAI DEPARTE DE ELE NU EXISTA !



--- daca acestea erau intrebarile, uite raspunsul -----
--- daca aceasta era cautarea, uite drumul ------
--- daca iti doresti frigul cosmic, uite-i briza ---


Clipa implirii



Pentru o clipa am inchis ochii
si te-am prins cu degetele,
pipaind aerul de unde vii.

Pentru o clipa am rupt distanta
cu fruntea stand pe pieptul tau
si inima-ti pulsa destin.

Intr-o clipa te-am aflat ,
intreg ... total ... firesc,
ramas sub pielea sufletului meu
dintr-o eternitate adunata intr-o clipa.

Acum ma odihnesc in rosul tainic
al implinirii clipelor din noi.



vor trece ani si
tot atatea clipe peste clipe,
si-n fiece bataie a pendulei,
in fiecare vers al nemuririi scris
... vom fi noi.

Alba dimineata ! Good morning !

Mesagerul cestii de cafea ... "miauuuuuuuuu ce-as bea !!!"

Buna dimineata alba zi !
Razi cat soarele inca nu-i aici !
Impaca noaptea trecuta
cu ziua crapata-n cer,
pe ochi cu gene adormite.
...........................
Buna dimineata vis de neinceputa zi !
... te-asterne lin, sorbi din ceai
sau poate din cafeaua mea,
...razi, sari, topaie in lapte crud,
apoi om mai vedea ! :):):)



Leapsa de la Septembrie si Erys ... pe scurt zic asa :

1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta? ---Mie dragii mei, mie. Dar mi-as cauta un " corector bun "
2. Care sunt motivele pentru care i-ai încredinţa sarcina aceasta?--- In fiecare om sta un bun scriitor, daca o face cu pasiune...si cine ma cunoaste mai bine ca mine ?!
3. Este sfârşitul lumii. Ce carte aţi pune în capsula cosmică pentru a păstra o urmă a umanităţii? --- Cartile mele de suflet, (se vad la profil) dar va asigur ca pe langa, as cauta toate aiureala de istorie a omenirii.
4. Cum arată pentru dvs pauza ideală pentru a citi o carte? --E un vis, un concediu, o tihna...in rest fur clipe pt.carti.
5. Dacă aţi avea puterea de a şterge un personaj de roman care ar fi acesta?--- I-as sterge din viata, din istorie, din tot, pe toti calaii lumii si toti mincinosii filozofi, manipulatorii veacurilor.
6. Care sunt motivele pentru care aţi scoate acest personaj? --- Motivul e clar, se simte acum, aici...si se perpetueaza.
7. Câți kilometri aţi merge pentru a găsi o carte ?-- Pot rade da ?! O iau la oferta, chiar si virtuala, dau telefoane chem curier rapid.
8. Dacă ar fi posibil să vă întoarceţi în trecut ce scriitor aţi vrea să întâlniţi ?
Multi si grei, f.grei...nu rusi, prefer scriitorii care sar din tipare, care nu invart o idee zeci de pagini.
9. Care ar fi primele cuvinte care le-aţi adresa (în afară de Bună ziua ! ) ?---
Salut, ce-mi recomanzi inteleptule ?!
10. Descrieţi biblioteca visurilor voastre.--Oooooooooooooooo aici m-ai prins. E in casa mea, la parter, pe dreapta cum intri.O camera mare cu rafturi pana sus, si ferestre la fel de mari si largi, din lemn mahon, cu fotolii de culoarea cafelei cu lapte si o canapea plina cu perne colorate, neaparat in fata unui semineu. Apoi in partea opusa un birou mare, lucind de curatenie...cu creioane, stilouri...chiar si pene...si daca nu-i mult si nu-i cu suparare mai vreau si pian in biblioteca mea.

Oamenii ... ca frunzele

Oamenii sunt ca frunzele...

se nasc inmugurind,

cresc in frunza verde crud,

se maturizeaza-n crestere si-n verde,

apoi ingalbenesc, capata nuante aramii

si mor, cazand alene de pe crengi.

...... paturi sub picioarele celor ce
vor veni
sa calce peste ele
.

iubesc tacerile-n cuvinte



Iubesc mainile si pana ce-ti scrie vagi cuvinte,
cu sufletul de poet si inima poeta.

Am pus aici crampeie de iubire,
parfum suav de iasomie, jaratec din carbune stins,
si toate in cuvinte si toate despre mine.

De ma vei rasfoi din coala prima spre finala,
ai sa ma afli, asa cum nici eu n-am pretentii ca ma stiu.

Si-am sa continui sa iubesc asemanarile din noi,
scrise in slove vii,
acorduri din chitara inimii.

Taceri ce nasc vivaci cuvinte, in infinit neatins de vorbe seci
cu varful de penita, nescrijelit condei,
prin press stingher pe taste oarbe ,

... dar cel mai des ... pe tasta visului promis.

pauza


N-o sa-ti mai spun cuvinte
iarna,
astept sa-ti faci bagaju'n graba;
de albul tau nu am sa plang,
ca-l stiu gasi visand,
in florile din primavara.

Si tu si eu vom lua
o pauza usoara;
ma strange tot mai tare
o inghetata stare !

Port gand de violet pe frunte,
pe umeri,mantie de rosu
in camp de verde crud;
pe un obraz necursa inca,
albastra lacrima de cer.

Cu buzele soptesc un zambet,
de soarele amiezii plin...
si strang la piept odoarele,
in dragoste, suav si lin.

... nu-ti va fi greu, de-ai sa ma pierzi
intr-un tarziu, sa ma gasesti.

Apropo...

(Brandusa)
Oare cand am fost mai puri, mai naivi,
mai buni, mai vii, mai noi ?!
Oare cand ?
Nu cumva in copilarie ?!

Ia sa va vedem copii, cum va aratau genunchii,
dar parul ciufulit cu grija aranjat la fotograf de mama
... aratati-va fetele, nu stati dupa cortinele
astea virtuale.
Oricum dupa atatia ani cine v-ar mai recunoaste ??!!

Eiiiiii, aia mica de mai sus e Brandusa, ca sa stiti ! :):)
Eu ... partial ea, partial o alta .

http://brandusa-ingeridemoni.blogspot.com/2009/07/fost.html

din amiezile trecute

(din albume adunate)

Copila dormea in linistea unei camere curate,
o sufragerie cu mobila putina, bine conturata,
cu paturele de catifea verde crud. Cei doi maturi
vorbeau in soapta in bucataria de langa.
Avea undeva in jur de 13-14 ani.Obosita dupa masa
de pranz gustoasa, adormi intinsa pe canapea.
Afara burnita a toamna.
...undeva, mai tarziu, in inserare o trezi o muzica
blanda. Barbatul casei nu vru a o destepta brusc.
Pe magnetofonul ultima generatie a vremii pusese
pe volum mic muzica.
In trezire tanara copila abia de realiza unde se afla
.Ii era bine, un bine pe care in ani nu-l va uita.
.........................
Amiezi ce nu se uita, oameni ce sunt inca prezenti.
hm, muzica acelor amiezi de pace !
Muzica va rog !!!!

Albano - Liberta

revoltaaaaaaaaa

Citesc in diferite scrieri, in diferite ziceri ale mai marilor
intelepti ai lumii, din gurile cele mai aurite si
mai urcate pe piedestale, cum ca " oamenii nu
sunt pregatiti pentru a..."

Incepem cu "a iubit".
De ce nu ar fi oamenii pregatiti sa iubeasca daca o fac
de milenii, de dinainte de Hristos si alte religii ??!!

Daca in om exista toata inteligenta, dragostea, puterea divina
...pusa in cantitate mica, mica...cea mai mica, ca o samanta ce
creste, se inalta...intr-un copac, intr-un fruct, intr-o floare...
asa cum divinul a vrut sa fie, si este asa, caci altfel Doamne-
Doamne l-ar remodela dupa chipul si asemanarea sa ... de ce
omul nu ar fi pregatit sau nu ar sti iubi ??!!
Se spune ca ar trebui ca iubirea sa fie pura, curata, fara
atasament, fara...etc... dar iubirea e atat de vasta ca
mintea umana nu o poate limita, nu are puterea sa o opreasca,
sa-i puna botnita si chip cioplit, sa o cuibareasca pe oul ei.
Atunci iubirea e ca si caracterul uman, are fete cate fete de
oameni sunt pe strada...ca ne si miram de unde divinul
"scoate"atatea ... aaaaaaa, ne miram nu ??!!
Deci iubirea poate fi atat de egoista cat vrea omul, cat poate duce,
cat poate simti...atat de atasabila cat sa sufoce sau cat sa plece
aiurea iubind un altul, o alta la fiecare rasuflare ori fiece pala
de vant.

Iubirea poate ucide...poate inalta... poate implini..poate
exploda...
iubirea poate fi armonica, dizarmonica, impartasita,
neimpartasita, crancena, duioasa, in agonie, copilaroasa......
Continuati, sunt sigura ca o puteti face si voi !

Omul se naste complet, cu simturi complete, cu capacitatea
de a fi, de a simti, de a procrea, de a se inalta in comunicari,
de a trai printre semenii lui si ai altora...omul e perfect.
De ce-l limitati, ii taiati capacitatile...ii taiati neuronii,
durerile, trairile, simtirile ... de ce il educati atat de mult
...in spiritul unuia sau al altuia ce are o putere si o
dorinta de manipulare mai mare...de ce?!

In final spun asa: Ingerii sunt dintre sufletele umane,
zeii au fost conceputi dupa forma si dorinta omului,
zanele si spiridusii isi asculta si-si ajuta omul langa
care stau...
...... totul e pus la picioarele lui, totul e in el...................
Cine esti tu OMULE sa pui interdictii si incapacitati OMULUI ??!!

(Foto: http://joker84.deviantart.com/art/Enjoying-Freedom-3rd-66628565)

LA CONAC

(foto:http://liviucapitan.blogspot.com/2010/10/manastirea-cocos.html)

Apai dragii mei, pe vremea cand traiam la conac,
aveam timp berechet de citit. Iar verile mi le
petreceam sub umbra copacilor, in parfumul
florilor de gradina, pe o patura sau direct pe iarba.

...si zilele verii erau lungi, incepeau in zori,
la cafeaua cu lapte pe terasa, sporovaind
cu amicul meu bun Mari despre cum
decurgeau treburile pe mosia micuta.

... apoi mergeam prin bucatarie sa vad meniul
zilei ( ceva usor, branzeturi, legume si verdeata).
Curtea conacului avea ziduri vechi, cu piatra de rau,
la baza cu vegetatie cataratoare, din iedera si flori.
Pe langa zid, in spate se intindea livada cu meri pitici,
ciresi de iunie, si pruni pe laterale. Cand caldura zilei
topea asfaltul sub rotile bolizilor, furam racoarea
umbrei ramurilor dese...si uitam ca e zi,pierduta
printre randuri de carte.

Ma desteptau vocile ce ma strigau "La masaaaaaa!".
Masa se servea simplu pe servete de in, in fir rosu
, cu ceapa zbrobita pe fund te lemn, cu putina slanina
si telemea de casa ... sare, un ardei... paharute
mici de tuica...apoi masa propriu-zisa in strachini de lut
rotunjite de mana omeneasca.

Amiaza avea parfum de cirese rosii, abia culese,
tronand pe mese... de arsita si verde copt in soare.
In tihna ei ne odihneam pana si visele, motaind in
fotolii impletite din nuiele...iar serile, serile parca inviau
si ultima energie umana.Ele erau dedicate plimbarilor
lungi in imprejurimi, pe jos sau cu bicicleta...povestilor
batrane, cu iz de veacuri impanate cu frumuseti... .

( foto: eu la conac)

Ce sa va mai spun...sunt inca prospete amintirile
din verile la conac !
... opus a ce spun aici, parca aud poezia domnului Toparceanu ....:)):))

repetitie

Ce te atinge ?!
Ce te scalda ?!
Ce te impaca ?!
Ce te multumeste ?!
scorpions-does anyone know


Ce spui nimanui,
in ravasul rupt, mototolit,
cu-o mana aruncat galant la cos ?!
Nimerit ?
Nu.
Hai, inca o incercare
de a scrie,... de aruncare.
Nimerit ?
Nu.
Atunci de la cap.
Pana cand, pana unde ?
... pana unde cerul se uneste cu pamantul.
De ce atunci, de ce acolo ?
...pentru ca, ... asa,...soarta ...
... nu mai stiu.
Hai, mai scrie, mai arunca odata !
...poate intr-un moment, intr-un punct...se scrie.
... poate Eu, poate Tu !
Taci ?
Nu.


Cant...daaaaa...cantttttt !!!
"....Poate eu, poate tu
Pot găsi cheia spre stele
Pentru a prinde spiritul de speranţă
Pentru a salva o inimă lipsită de speranţă ...."

(foto :http://en.artoffer.com/Michael-Maier/Image-Large-View/?imagenr=25636)

departari - accente curmate



Dincolo de mine zborul,
in neputinta de a-l tine.
Pe umar port greseala vietii,
de crestet rau ma strange iar inaltul
... si ma tot pierd in departari.

Vazuta-ntr-o oglinda sparta
pe norii cursi, minciuna,
poarta in ea esecul de vointa
si-al caderii bruste, mute.
... negasita-n timp de tipatul chemarii.

Intre vibratii surde,
am curmat accentul
prin antagonice cuvinte,
culcand langa pamant obrazul.

... si am sa adorm trei vesnicii jumate,
in ore de apus mijit pe fata,
livid in mov si albastriu,
sub pleope.

Dau negrul vis din somn, tristetii,
sa umble goala pe pamant,
ca despuiata rusinata,
in inima nu mai incapa .

sa nu-mi mori !



Sa nu-mi mori gand,
ce strans cu funii stai cu dintii inclestati.
Sa nu-mi mori crez,
ca ma usuc in toate toamnele odata.

Sa nu-mi mori inima,
certata iar cu despartirea,
cu nevorbirea si desertaciunea.

Sa nu-mi mori iubire chemata,
cand nu te stiu alinta,
cand nu te stiu apropia,
cand departe de mine te tin,
cand eu devin suspin.

Sa nu-mi mori suflet sensibil si pur,
nascut in amiaza de vis imatur,
cernut cu degetele soarelui rasare,
sarutat pe-o gura de rai,
scaldat in izvor, semet crai,
fulgerat cu aripi pribegite de stele ...

Oricat de suava, si blanda si calda
ti s-ar infatisa, ea salbateca moarte,
inexistenta in viata este,
de aceea eu n-o vreau, n-o cunosc,
caci nu exista moartea...ci doar uitarea,
o pierdere spre a mi te renaste.

Sa nu mori, cat mai am,
sa-ti spun, sa-ti cant macar odata la pian,
sa te trezesc in zori de primaveri cu flori pe ram,
sa fac ospat la nunta verii in poieni,
apoi in ritmuri de furtuna sa dansam prin ploi,
sa radem tavalind frunzisul de sub noi,
... sa te iubesc etern cum stiu si simt.

Sa nu-mi mori...ma auzi ?!
Cat cercul se-nvarte
mai este timp ... iar eu sunt, aici.
... apoi om mai vedea !

Un om, viseaza


Viseaza un om talazuri de mare
vapoare-l plutesc printre ele.

Viseara un om nemurirea,
culcata de seara pe umar.

Viseaza iubirea inganata in soapte,
de un altul indragostit langa el,
tinandu-l de mana ca ieri,
trecand impreuna printre toamne si frunze,
prin iarna scrobita de ger.

Viseaza un om intr-un suvoi de lacrimi,
intr-un hohot de ras, fericirea,
ce vine, revine si-l ia langa ea.

... iar visul statornic il poarta
in suflul din soarta,
salvarea-i si hrana-i.

Acaparat de-al sau vis omul stie,
ca in el, undeva, se va implini.

Eu...visez. Tu visezi ???
Eu ascult "Cine esti? Cine sunt?"

(foto:http://www.crystalinks.com/computerofdreams.html
http://gabrielaveres.ro/)

prin bloguri parasite


Cautarile-mi sunt crucea,
simtirile-mi sunt postamentul,
apa si pamantul,
mi-e iubirea.

Tu viata mea ma stii,
tu soarta ma cunosti
tu plans din zambet
esti, nascuta, nenascuta zi
din veche ...una noua
de zori crapata,
de noapte inmuiata,
de peste zi sorbita.



... spuneam, da ce spuneam ?!
Ca am trecut prin bloguri parasite,
si ele inca mai sunt vii, si ele inca mai vibreaza,
dar unde's oamenii, ce s-a intamplat cu ei ?!
Probabil sunt azi prea prinsi de altele,
probabil nimeni nu a mai trecut sa le mai spuna
o vorba un cuvant, probabil muza a murit,
probabil si trairea nu mai e la fel.... probabil.

(iertata imi fie indiscretia dar astazi am citit
un blog inca viu :http://elenax2009.blogspot.com/)

radicalism



Caracterele radicale, isi poarta amprenta stilului.
Taie, rad, blocheaza caile, schimba totul
si total, intr-o fractiune de secunda.
... in zilele astea am dus in minte
tot mai des intrebarea:

- Cat radicalism poate incape intr-o relatie
de iubire, este sau nu nevoie de ...?!

Iar raspunsurile au venit precum cascadele,
cu gemete si urlete, involburate si limpezi...
si am asteptat ca apa sa curga printre pietre,
asa cum o facuse inaintea revarsarii din
inalt.

Concluzia ramasa a fost una singura, iubirea
este de o complexitate ce duce de la sensibilitate
pana la radicalism, si totusi in instabilitatea
aceasta, exista mereu.
...iubirea este peste puterea mintii de a o
percepe, peste intelegerea umana.



(foto: Fotografii de la LOVE IS STILL PRESENT IN THIS WORLD..)

copilarie, existi in mine


M-am cunoscut in ochii tai ,
copilarie.
De veghe stai jandarmul desfatarii mele
cum zuza ma mai joc si azi,
copilarie.
Cum tip sa ma aud cum cresc,
si-mi stramb figura in oglinda,
ma vezi, ma stii,
copilarie.
Naiv imi este chipul si trairea,
cand luata pe nepregatite ma ascund,
ma imbujorez si tremur...
ca-n anii ce-au trecut de mult
... ca in a mea copilarie.

Buna seara ...viata !
Buna seara ... stele !
Buna seara ... cantec de demult atat de nou si azi !!!
...La Multi Ani zana padurilor !.....




(foto:http://vi.sualize.us/view/bita/0262b5598032089806a8dfb71316cb8c/)

1 (intai)...ziua intai..anul 2011

Cantece pentru suflete.
......................................



Un nou inceput / de an.
...........................



Prima felie, prima lingurita...ce gust are ?!
Primul pas ... primul gand ... primul zambet
... prima lacrima ... .
..... undeva a inceput...asculta :