EA - fantasma intre copacii goi

Copacii lumii se dezbraca,
de firul de ata al hainei de gala
... si vor ramane goi,
in gerul crud de iarna ,
usor acoperind picioare cu zapada,
rece patura, naiva, scrasnind pufoasa.

Copacii lumii vor sa moara,
cand vremurile au trecut,
cand timpul lor a luat sfarsit
... respira doar interior o seva calda,
si inima de lemn de trunchi mai poarta.

Copacii lumii mor, in vazul meu,
si nu-mi mai pare rau ...
si nu-i mai strig pe nume,
fiorul vietii se va revarsa,
curand, in alta viitoare primavara.

si totusi,
--- nisipul de sub talpi imi este cald,
pustiul are strigatul in mine,
din plin, prea-plin ... alte petale albe de flori cern .


Post dedicat

Poate cuvintele iti ajung reci, suflete, poate vantul si ariile geografice nu mai stiu impleti undele, poate sunt bruiaje de tot felul...poate..poate...insa eu, un alt suflet, simplu, firesc, nascut pentru a trai povestea vietii te invit sa bei cu mine apa, o cana plina ochi, cu apa neinceputa din pur izvor...sa ne sursure in vene, sa ne curete de neputinte, sa curete de ceata...sa fim marea si muntele, pamantul si cerul,...cat inca destinele se cern si orele vietii trec clipa de clipa.

Fructul ... din care te-ai copt


Erai in mana mea un fruct,
cu palmele mi te-ncalzeam,
cu ochii vietii te citeam,
din unghiul dorintelor,
din pragul neputintelor.

Erai in mama mea un fruct ...copt
al intamplarii, al asteptarii,
in arsita iubirii imbracat,
cu mantii verzi de inima infasurat.

... plasmuire, nastere umana



Arta sufletului


(foto/ recomandare : http://mariapopart.wordpress.com/2010/05/)


Arta sufletului se scrie in pulsatii de off-uri, in batai de simturi. Cine n-o poate scrie a devenit tehnic, un robot ce inventeaza o noua zi sa paseasca ... mda, intai cu dreptul sa nu rateze sansa, norocul, apoi cu stangul sa vina si fericirea.

... in arta sufletului se plange, se sufera, se scrie, se macereaza ... se arunca cu banul.... in arta sufletului stiu ghici tigancile autentice, doar ce te privesc in ochi si spun: "matale esti un om bun "... si ele vor profita primele.

... si ce, in sufletul tau e loc, mereu mai mult si pentru toate. :)

Arta sufletului risca, complica, strange, culege, aduna... scrie, fara limite.

De esti suflet viu, devii arta !

Sufletul lucrat, scris, cantat, pictat, scrijelat de timp, mangaiat ... devine o arta ce nu se poate vinde ... el se daruieste !

Aroma - v - terapie


Cana mea cu lapte, fierbinte, lingurita de miere ... scortisoara .... aroma, terapie.
Cana ta cu vin, sange de zeu, fiert pe foc crud ... scortisoara, cuisoare ... aroma, terapie.

Contraste in atractii tronand pe mese de viata. :)

Mai toarna! Mai toarna ! Umplem golurile, speriem fricile.
Acaparati de arome, putin delir, picurat, indus, provocat ...vom amuti. Abia atunci vom reusi...simti.

Esente in sticlute de tarie, mici, adanc infipte-n inima ... picurand strop cu strop a lumii sete de iubire.


Rar

Rar te strang cu mainile,
impreunate-n semnul inimii,
perna sa-mi fii, gand sa-mi fii;

rar mi te-am brodat pe buze,
(ne)statornic vis, sarutul serii sa-mi fii;

din ce in ce mai rar imi amintesc,
in treziri, in adormiri,
umana-n zambet/lacrima sa fiu.

De mii de cuvinte rapus,
in paturi de liniste ascuns
... te-adorm ... si tu dormi ... dus.

Toamna cupidoniana

Domnul Cupidon, aiurit din fire, obisnuit sa se joace copilareste cu ale lui sageti, "tine o cura" ... de stele-frumusete. Masti si infuzii din iarba toamnei ... dar ca efect secundar, uita.

Mai nou si-a pierdut tolba cu inimi sagetate, intr-o farmacie in mijloc de oras, iar farmacistii, oameni buni cauta in zadar un medicament minune, tratament, leac de inimi-slabe-iubitoare. Un haos general, bolnavi ce-si cer potiunea, farmacisti ce se infecteaza privind in ochii bolnavilor.

Apoi si-a uitat in sihastrie tolba cu sageti, iar maicile si-au facut arc din crengi si brate si trag ... trag in speranta ca oamenii se vor indragosti statornic de divin ... si rad , rad precum clopotele ce le insotesc.

Da, apoi a aparut tunetul si le tuna, si le ploua, iar Cupidon-barbat a devenit uman si s-a prins in propriul lat. Acum se zbate cu infatisarea sa angelica sa-si aminteasca de unde s-a nascut, cine l-a zamislit, la sanul cui a dormit... .

Mda, am temperatura ... de la soare si ploi ... e molipsitoare, sunt infectata de virusul racelii relatiilor pure si-al somnului placut langa al tau brat.

Va rog mutati canalul, ma captiveaza culorile, ma orbesc !

.... si trageti sagetile spre cer. Oricum se vor intoarce de acolo catre sufletul nostru.

Azi beau ceai din fructul frunzei oparite ... ma uita (in delir).


Rosu atractiv


Anii mei si-au amintit de un teribil "atractiv" de buze :) fireste. La varsta interziselor rujuri, interzisilor pantofi cu toc, a rochiilor de seara furate mamei si imbracate pe ascuns...aveam acces la "atractiv " :)) Se aseza cu degetul pe buze, un deget inmuiat in micutul borcanel cu acel gel.

Hi, unele erau putin sidefate, altele mate, rozalii sau putin roscate si aveau gust, da gust de fraga, de cireasa coapta ... aveau gustul bun, gustul adolescentei.

... si astazi exista, putin schimbat in tuburi fine, cu fel si fel de nume.

Miercurea fara cuvinte- rapire



Independenta gandurilor... asta s-o crezi tu !




Mai multe la Carmen .

Ea - sub restrictia hazardului


Caile se restrictioneaza, patrunzandu-se din ce in ce mai greu in salasul vibratiei omenirii.

Un El, o Ea nu mai vor sa-si arate fata, nu mai vor sa-si dezmorteasca limbile. Nu-si mai doresc atingerile sub forme fine, ori sub forme mascate...nu-si mai exprima cererea, nu-si mai doresc oferta.

Ea e un vid-plin in care totul e static, un nonsens al cuvantului crapat in patru, cand doi il spun odata. Da, au crapat cuvintele, a crapat socializarea cu faima ei cu tot. Abia de mai zambim in colturi de gura unii altora...si cand o facem efortul pare unul colosal .


Bolovani mari si grei duce Ea pe umeri, pietre de moara in gura, lanturi prinse de maini si picioare...lanturi de neputinta sfasietor de obositoare.

Cand va trece valul asta mare, vom fi la mal, dezorientati de toata tacerea si neconcordanta unei lumi mute.

Cu cat Ea tace, cu atat mai mult isi iubeste tacerea, se complace...cu atat El nu-i mai cere sa vorbeasca.

A intins mana si nici n-ar fi vrut sa mai atinga...dar a atins cu unghia un pixel ca o deschidere, un vizor spre tine. Acum il tine inchis, adormit, pana cand mai suna la usa urmatorul strigat.

Nici campii nu-i mai bate, desi culorile toamnei o cheama . Mai canta cineva, cumva ??



Dimineata unei frunze



Oamenii toamnei isi cauta scorbura. Merg stransi in ei spre job, spre o destinatie anosta. Sensul e oarecum greoi de reamintit, doar ritualul isi face jocul.
Dimineti reci ne imbratiseaza.
..............brrr, cine-si doreste asta ?!
M-am chef de seri, n-am pofta de dimineti. Imi ramane sa ador inca soarele cald al amiezii.

Senzatii de singuratati in dimineti, inima stransa.
Mi-as metamorfoza sufletul in ceva, daca si el ar vrea. Intr-un acel "ceva" care sa impuna mintii sa taca, sa nu-i mai vorbeasca, sa-l oboseseasca, sa-l stranga in el ghem. M-as metamorfoza in frunza ce pana in primavara urmatoare ar dormi somnul refacerii.

... iar daca eu as fi femeie-frunza, tu cine ai fi ?!