Ea, pe veranda si o ceasca de ciocolata calda


( foto: http://revista.floridelux.ro/peisaje-de-toamna-magnifice/ )

Rece, noiembrie gri, noiembrie cu scapari mici de soare, parca ace ce te tot inteapa. Ea iesise infofolita pe veranda. Era o amiaza blanda, inca se mai putea respira fara un fular pe nas, inca mainile nu-i inghetau pe ceasca aburinda dintre palme.
Era rece, un rece revigorant, un rece ce-o trezea. Stanse in jurul trupului o patura groasa si ofta. Un oftat din cele profunde, din cele adanci ce apoi te aduc in stadiul de liniste. Ochii zburdau. Era fericita, o fericire relativ impletita cu grija, cu atentia de a nu gresi, cu dorinta de a fi bine.
Au trebuit sa treaca anii, au trebuit ca unele situatii sa fie rupte, dezradacinate, pentru ca ea sa calce pe acest neprevazut drum. Mereu in neprevazut...dar parca acum clopotul stabilitatii o cumprinsese, drumul era acela deschis in fata ei si trebuia parcurs. Devenise un om ce-si contura putin viitorul si asta ii echilibra cererile in ofertele dorintelor...era o singura cale.
Cu mana stanga atinse pantecul si zambi, ... ii zimbi viitorului.

Multumirile au suflet mare



Multumirea mea are casa si curte, o curte larga fara gard ca ea sa poata
zburda libera cand ii vine. Multumirii mele i s-a plantat copac, unul zvelt,
cu trunchi gros de ani , cu frunze verzi de inima.
Multumirea mea va imbratiseaza pe voi, cei dragi, cei mereu atenti si aproape mie.
... pe cei ce m-ati surprins prin gesturi simple, dar incarcate de vibratia daruirii.
... si va repet fara sa-mi pese ca repetitia ar deranja cumva:
VA MULTUMESC CU SUFLETUL !!!

Flacara rugii de seara



In maini tin vreascuri din focul ce-l aprind,
cu ruga mea,
in palme ceruri mai cuprind in scoici de nori
si la ureche le ascult,
balans in foc de lumanari, abur din ceai de flori,
... adanc ma tot scufund,
in regasiri, renasteri din fiinta mea;

licareste adanc in mine flacara rugii de seara.