La Multi Ani iubirii mele !!!

La Multi Ani sotului meu drag !



Eu puf de papadie, tu lumina din suflet, 

eu mare agitata, tu tarm cald si primitor,
doi oameni vii, doi oameni completandu-se, regasindu-se.


Desculti in iubire,

desculti in speranta.


Dimineata, descantata

Te-sa bate / te-as lovi cu bulgari mari de flori,
te-as arunca in zari ca sa nu-mi mori.

In foc asediat te-as tine,
 sa arzi si sa te coci in bine.

Caci binele eu nu-l cunosc,
 dar cer ...si mi se face rost,
 de stropi din el, amagitor ;

nesaturata niciodata, beau apa de dorinte .... toata
si-am s-o preschimb (din doi in doi) intr-un suvoi !


Ireversibil vie

M-am interzis unora,sa ma redau altora, si mai ales sa ma redau mie.
...si lupta e continua.
E ca atunci cand esti mic, si privesti cu dorinta lumea celor mari, nerealizand ca esti in tine, mai mult decat ei. Apoi cresti si te pierzi. Te ascunzi in activitati, in jocuri de scena si de culise, in societate si de ea, dar mai ales te ascunzi de ce simti si de ce esti.
 Mda, apoi te cauti in unghiere si colturi de suflet sa te recompui ce ai fost odata. Un singular, atat de complet si atat de naiv. Irecuperabil circumstantele te cioplesc "maturul", "inabordabilul" sau mai rau "incadratul pe tipar".
Cred ca fericirea sta in privirea unora cand te vad "nebunul". :))
Cam asta-i chestia cu mine...cam asta am sperat sa fiu. Un om viu, energic, un om de baza, un om de neinfrant, capabil...si uite se pare ca am ajuns. Dar unde-i fericirea totala?!
 Hm, era, a fost odata cand printul si printesa o priveam pe tavan in jocul focului, in vorba batranului, in craiasa floare din gradina...in doamna Primavara ce nu mai vrea sa vina.

Deplang uneori clipa naivitatii si-o strang ca pe un bun de pret in minte. Instantaneu stiu atunci ca sunt  EU.

...si ma trezesc ades sufland in papadie !



Impartire dreapta







Paharul vietii imi era plin,
cand am decis sa (ma) impart,
in altul mai mic,
asemeni mie,
 dar cu flori rosii de iubire.




Betia florilor de camp



Mi-e dor sa fiu fir de iarba,
 mi-e dor sa ma cufund in flori de camp,
nisipuri si mare ... si floare,
si eu pe carare .

Mi-e dor de-o betie,
 mi-e dor de-a naturii nebunie,
ametita, adormita...pe-o cruda iarba,
 printre flori de nalba.

Legata la ochi


O baba din cer, mai toarna,
 sa cearna, pe vechi, 
cojoace de iarna. ;)

Iar eu ... joc baba-oarba, prin vise,
in caruri cu flori si ceruri deschise,
traiesc mirajul legarii la ochi.
                                   * Brandusa*




De cate ori se numara sansa ?!

Uneori nu stiu...
nu stiu daca ma prinzi sau ma pierzi,
 nu stiu daca ma tii sau cad,
 nu stiu daca sa strig sau sa tac,
sa sparg ori sa calc;
 nu stiu daca e iarna sau primavara-n noi (doi),
 nu vad cand ceata asta muta-i deasa,
si n-am aprins inca lumina-n cer.

Am regretat de mult ca-i prea devreme,
n-am sa regret acum ca-i prea tarziu.




Ingerii trecerii mele









Ingeri ai trecerii mele,
 sunteti voi, copiii mei;
tablou pictat in puncte de iubire,
 marama ce-o port la vedere;
matase de fluturi ce-mi mangaie viata.

Rasaritul altei ploi


Si astazi picura lacrimi de cer,
la fel ca si ieri;

dar parca gustul lor s-a schimbat,
ma mangaie altfel, catifelat;
si-mi ploua tacut, imi ploua marunt,
nu-mi tuna a furtuna,
nu-mi varsa a farsa;

... mai ploua in noi cu lacrimi de zari,
 sarate, de mari, urcus si carari;

se soarbe din palma ... si viata si apa






... dorinte / putinte ....

         Cand o fac pe desteapta, invart in jurul atei un nasture...
                   minuscul si neajutorat...si-l tot invart in jurul cozii lui
                                       pana-l rup, de materialul si firul care-l leaga.
                                                                            .......... stiti voi concluzia finala :)

         Unii te vor cruda, altii aburinda,
                              unii te vor coapta, altii natafleata,
                                            ...   unii te vor ghinda, altii doar omida.
                                                                Iar tu stai topita ... alteori pitita.
          Uneori ma predau fara lupta oamenilor noptii .





         Cand plec, trantesc usa, 
                           sa mi se simta furia in izbitura ei de zid,
                                                    ma aprind si ard ca o torta, ametitor ... nebuneste.
        
           

Prin dimineti de roua



Dimineata-n care m-am trezit iubind,
avea nori de spuma de lapte pe fata;
petale de flori obraji-mi mangaiau;
.. si nu era devreme si nu era tarziu,
perdeaua pendula a vant de primavara,
de straja ferestrei de cu seara;
stiam ca doar  mana sa-mi intind,
si-am sa te ating, sa te cuprind, 
in lacrima-mi imbujorata,
de obrajii noptii zamislita,
de roua diminetii sarutata.

In diminieata-n care m-am trezit iubind,
voci de cer sopteau tacerii,
... sopteam si eu, sopteai si tu,
pacatul melodiei si-al placerii.



Ineptii permise


Mi-am permis sa fiu impresionata...si atinsa...
mi-am permis sa plang a jale si sa fiu surprinsa,
 de un rand, de o floare, de un cuvant rastit ...sa tremur,
s-adorm intr-o imbratisare ...pret de-un clik al ceasului cel mare,
mi-am permis ...m-am compromis pe mine cu cea din mine,
si nu stiu cate-mi voi permite sa le sufar, sa le numar,
sa le dor, sa le ador ;
iar totul nu-i decat un nesfarsit prolog. 
---------------------

Modern Talking - The Space Mix (The Ultimate Video Mix)




Impresionata de :http://canapeauafaraarcuri.blogspot.ro/2013/03/despre-timp.html


Am si bulina pentru ale mele ineptii ! :))

Exercitii de "Nu-mi pasa!"


*******************************************************
Astazi am exersat  "Nu-mi pasa!".
L-am preluat crud, abia auzit, si-am accentuat nuanta marind apoi sonorul...
Nu-mi pasa ! ...am zis.
Dar nu se incorpora in mine. Trebuia exersat, inoculat cumva de mine, in mine.
Acest "Nu-mi pasa" devenise o expresie fara  aplicabilitate. O spuneam in vant
 si-atat. Efectul era invers, si ma mustram pentru fiecare suferinta, pentru fiecare
 insinuare ca as fi vinovata, pentru fiecare gesc care-mi trada slabiciunea prea
umana, caracterul prea bland...desi tonul vocii nu lasa sa se vada...
iertam dar nu uitam...iar neuitarea se cuibarea rece in mine, pe sub piele,
si-mi ingreuna rasuflarea si miscarea.
Da, exercitiul trebuie continuat pana cand porii fiintei mele vor sti sa-si asume:
 "Nu-mi pasa!"
De ce sa-mi pese atat, pana la durere de chestii, trestii...trecute, pierdute ?!
Nu...nu mai vreau...nu-mi pasa !!!
***********************************************************