La betie

Iertati-ma, sunt beata,
 si blonda nu-s,
da-s creata,
 inca de dimineata.
 Am verde crud in fata,
 si albul de pe coasta,
m-am inflorit cu totul,
 am inverzit la fata,
 si-am devenit de-odata
... incantator de beata.

Sunt beata pe carare,
de floare si de soare ...
  si boala asta grava,
 in splendida betie,
 e-un fel de nebunie,
adesea diagnosticata
sindrom de primavara-vara-joviala
* intarziata*explodata.


Ingemanari


Marile lumii mai rastignesc nisip,
(cand) ajunse la liman...(se)ating,
traind universalul "impreuna",
in revenire si plecare,
ingemanari si despartiri,
 cand urca, cand coboara ;

si nu mai stii de-s mare sau nisip,
de-s pas sau urma lui;
din umbre s-au ingemanat lumini.


Tu, vocea mea .



Nu mai striga iubirea mea,
nu mai tipa in van ca un nebun;
te-aud si-acum, te-aud, te-aud ...
si vocea ta o stiu deja,
 imi picura furtuna in ureche,
cand cheama, ades cutremurata,
 puternic bubuie-n ecou, ma cearta,
domoala, iarta, ma dezmiarda...
dar sincer o ador, cand curge murmurata









Fix de ziua lui - 1 an

Salutari de la Raducu !


A fi - un timp



Despre mine, despre tine ... despre oameni care stiu sa infloreasca,
cand altora le este-n suflet mereu toamna.
Despre scopul adevar si cel minciuna ... unora le este adevarul cruce,
altii doar minciunii se inchina.
Despre vorbe puse-n fapte ... discrepante intre, fapte dezechilibrate,
 sau in ele doar egalitate.

Crezi, mai crezi ?! ... in ce ?!

Speri, mai speri ?! ... ia-mi sufletu-n speranta ta !





Primavara mamei


Sa mergi cu mine pana la capat




        Sa mergi cu mine pana la destinatie,
                                                   nu-i simplu;
                   cu mana dreapta de-a ta stanga, impreunate,
                                                              nu-i usor;
                             iar in drum sa ne rotim ca vulturii, cautandu-ne cu ochii, simtindu-ne cu bataile,
                                                                         nu-i greu;
                                          sa reinventam mersul pe jos, mersul pe cer, mersul pe ape,
                                                                                   desculti prin destin,
                                                                                                  nu-i pacat,
                                                                                                              ... e virtute.


Ea -De vorba cu inima sa


Mai lasa-ma, nu ma privi asa ?!
 
 M-ai umilit in public, jucandu-ma pe-o fisa la ruleta . Ce vrei acum, sa te mai port ?! 
 
Naluco, nu-mi  zambi , tot nu  te iert. Ti-am spus ca n-am mereu noroc, ti-am spus sa nu mizezi pe ochii si pe mintea mea. N-am aroganta, n-am costum de gala si nici papucii de Cenusareasa .
Mai lasa-ma, nu ma mai risipi . Abia m-am adunat de jos. Parca nu stii, cum te zbateai cu mine, plangeai si tu, plangeam si eu.
Iar ultima gaselnita a ta, a fost sa-mi pui si sufletul in palma . Saracul, suradea neghiob  in lume, o boare parfumata  in forma sa de floare. Timid, sfios in imbulzeala, uitase cine-i si ce vrea.
 
Asa, sa taci, doar sa asculti. Cam tarzior clipesti ca ai intelege ! 
Povestea ta e si povestea mea . Te-ai lamurit acum, micuta mea neghioaba ?!

... si te dezleg acum, sa plangi de vrei !

Hm, viata mea ... o lumanare alba

Din vas albastru,
transmit culoarea lui,
in rosu simt caldura si iubirea,
in galbenul molatec ma topesc,
ma scald in verde crud,
mai aprig si mai nud;

tinunta-n maini sunt lumanare vie,
ard poate, incalzesc;
odihna sunt si nebunie.







Val dupa val


Ti-am cerut sa ne salvam iubite,
cand inserarii ne vom oferi ofranda,
 si intunericul neincrederii ne va cuprinde,
val dupa val,
 tu sa aprinzi lumina-n mine,
 eu sa salvez din neguri ingerii iubirii.


http://www.youtube.com/watch?v=f6KxAF9IqdQ&feature=share

Poveste de seara...

Sssttt...in seara asta eu spun povestea, fiti cuminti si inchideti televizoarele...e o poveste adevarata, e o poveste reinventata.

 A fost odata...
      Hi, da, incep clasic :)
      A fost odata un copac golas cu doua ramuri, zise brate. Trecuse o iarna grea peste el si inca-si clatina ramurile in semn de  oboseala. Nu, nu dormise, pentru ca lupii urlau a pustiu si vantul  vuia printre crengile lui,
 de-ti era mai mare teama.
Intr-o dimineata o raza de soare il mangaie cu caldura, si simti ca vrea s-o prinda cu ramurile intr-o imbratisare nesfarsita...dar avea numai doua crengi si alea fara frunze...doua crengi rebele, una pe stanga,
alta pe dreapta.  Isi dorea in jur prieteni si zeci de alte crengi sa-si poata inlantui coroana.
     Zilele primaverii timpurii se scurgeau in mangaieri iar in el incoltise seva dorintelor. Aproape ca  se legana intr-o melodie a chemarii.   Da, micul copacel isi dorea intens companie.
       Intr-o zi, spre dimineata, cand isi contempla mugurii abia mijiti, auzi harmalaie mare. Oameni,  ustensile de lucru, masini cu ...da, ati ghicit, masini cu copacei pitici se apropiau de locul unde el salasluia, tocmai sus pe-o coama de deal.
      Forfota nu s-a terminat pana cand insirati in rand, copaceii nu si-au  luat locul intr-o minunata livada.
      Un om ii cantase din fluier toata ziua,  si-i spusese pe ascuns ca viata lui se va schimba. Doar la pranz omul se aseza la tulpina sa firava si-si scoase merindele spre hrana.
       Nu-si mai incapea in ramuri de bucurie. Visul unei livezi de prieteni se implinise. Mai ramasese visul ramurilor, dar acum simtea cum din muguri vor creste si ele, cu rabdare si incredere.
        Seara il gasi fluierand melodia  omului in gand...devenise una cu voiosia acestuia.


Morala o stiti voi, cei ce doriti si cultivati in jur prietenii... doar asa va vor creste ramuri. :)

Noapte buna copii ai blogosferei ;)