**** Pauza de sentimente ****

Stop
eram la semafor,
am fost claxonata.
Un barbat gesticula,
striga, imi striga
 ma iubea ...
de obicei nu intorc capul
dar de data asta am comis-o .......

- Oricum  nu  inteleg  mare  lucru  din  viata  asta  -

Ne suntem pasari

Din noi doi se rup nostalgice pasari, 
ce-si  tipa extazul zenitului albastru;

din noi  cresc nesfarsite aripi,
sa-si zboare tandretea in doi,

undeva peste pamant, peste ape,
isi seamana inca un izvor,

ca apa sa curga suvoi,
limpede dor uimitor,
din  creasta 
la marea cea mare si albastra.
  

Ne suntem  cand oameni cand pasari.





Nesfarsit bilant

           

            Un trecut ecranat peste prezent,
             iar eu sunt si aici si acolo;


             alearga simbiotic prin mine,                                                
             urme de trecut in spatii goale de prezent.

                              din

              tresarirea unui fir de amintire,
              pe-o pala strengara de iubire.

Virginitate

Spatii virgine, nedescoperite, neumblate, necalcate...
In infinitatea de biti, spatii  virtuale se nasc si cresc precum ciupercutele bloguri virgine.
Maretia unui "nou-nascut-virtual" sta in puterea descoperitorului de
 a-l ingloba intr-o comunitate , nascandu-se ulterior uniunile intre el si ceilalti "jucatori".
Descoperit , virginitatea i se pierde.
Si totusi care-i fenomenul prin care un blog isi pastreaza  castitatea ?! :)
Principiul de baza ar fi :
                "eu nu bat la usa ta si nimeni nu-mi va bate la usa"
                   - inexistenta  reciprocitatii, a comunicarii.

As putea exemplifica printr-un blog deschis de ani de zile, liber spre citire, liber spre public
...dar neatins de comentarii straine, nepasit de unii si altii...dar il las asa cum s-a nascut:
 inocent, cast, neprihanit, pur... .

Si asta-mi exemplifica inca odata partea naturii noastre umane, partea de "schimb", de :
 "eu iti daruiesc asta, dar tu ce-mi dai in schimb".

As zambi larg, dar nu-mi place sa am pe fata o grimasa.
Al naibii ne mai dorim suprematia si al naibii mai facem orice miscare pentru a fi "bagati in seama".

... si ca atare semnez aici si eu, cu o minunata grimasa :)



Un "acasa" in noi

Nu, n-am adormit inca. Simt un "acasa" langa umarul tau deja frant sub perna.
Dormi. Stiu e tarziu. 
M-am uitat printre lumestile mele treburi si m-am ratacit putin in alte suflete frumoase si demne.
E tarziu si-am obosit. O oboseala calma si calda, moale .
Ma strecor in acest "acasa" al meu si stiu ca maine iar ne vom revedea.

Pentru fiecare, "acasa" inseamna poate altceva.
Dar eu sunt... ACASA IN INIMA MEA... si cant despre noi.
   




Constelatia ochilor mei



***

Nu pot privi mai departe de sufletu-mi,
 nu-mi pot amagi inima,
 nu-mi pot dirija dorul, nici amorul,
iar ochi-mi stiu privi,
 doar ce simtirile-mi cuprind.

  Constelatia ochilor mei,
 esti tu barbatul meu,
 copilul si copila mea;
constelatiile cerului meu interior,
 sunteti voi (toti) dragii mei.
                                                                           ~ Brandusa


Declar pierdute

Am pierdut 3 (trei) pene,
 alese pe sprincene,
 un  somnoros prin pat,
 o  fata buna-n luna,
si-un  zapacit pe lac.
 ... pluteam in vis spre larg.

Ma rog acum de toti,
si dau pe ei 3 (trei) zloti,
framant si-o turta dulce,
ofranda cui mi-aduce.

Daaa...de ce-mi suna ceasul dimineata ?!






Gand de tine

M-a vizitat un gand de tine,
eram si tandri,
si cam goi,
si ne tineam de maini,
zburand in doi.










Ma cer sa fiu rabdatoare

Te-ai rupt vreodata in bucati, ca un codru de paine sa te imparti ?!
Dar trupul ti l-ai frant ostenit sa-ti imbratisezi cu ultimele puteri,
la sfarsit de truda iubirile ?!
Te-ai dat hrana spre folosinta celui aproape si celui flamant 
cand si pe tine te striga foamea ?!
... si de n-ai uitat povata de-a sadi un pom,
se poate spune ca esti jumatate complet ;
pentru ca cealalata jumatate s-o umpli cum stii tu mai bine,
dar s-o faci cu "bunatate".

Buna dimineata ingerii mei, mi-am desteptat ochii !!!
M-am rascolit putin prin suflet aseara, si-am picat din viata,
cadere brutala.
Pe perna diminetii am gasit praf de pene albe,
semne de suflete blande, ce ma inconjoara.
Stiu, voi mi-ati odihnit somnul !



Sfat de neascultare

        Se aleg dintre noi unii care vor sa salveze lumea, si fac si dreg...si poate cumva pun umarul
la bine. 
        Dar intai ar trebui sa ma salvez pe mine in bine, sa fiu eu "Binele", sa creasca din inima si sufletul meu
 florile binelui, sa inspir  si sa expir un bine divin, un bine sublim ... sa ma fericesc prin fericirea faptelor mele.
 ...si atunci lumea ar fi salvata !
Logic : 1(un) om + 1 om + 1 om +1 om + ........................................... =  umanitatea
         Strigate  de salvare, maini intinse catre cer,  genunchi crapati de plecaciuni ... dar ochii, dar inima, dar sufletul unde-mi sunt, la cine se destainuie, pe cine condamna ?!
     Deci, singurul/singura vinovata sunt eu. 
-  Salvati-ma de mine !!!!!!!!!!! .. .cam asta ar fi strigatul. 
-  Ei as, cum sa te salvez de tine, cand tu esti in tine si e cel mai usor s-o faci.  ..... mi-ar striga divinul.
-  Atunci pe cine caut ?!
- Stii deja raspunsul, e in tine, eu sunt in launtrul tau (si-n launtrul celui de langa tine). Nu ma dezamagi, nu ma ponegri, nu ma scuipa, nu ma lepada ... .

                                                Ma caut in mine, pe mine !

O declinata

Intr-o zi m-am declinat
tie,
nevrotica putin,
(iar) tu cam instabil.

In noaptea ce-a urmat,
 te-am prins cam declinat,
uimit de starea ta,
stiai deja,
a declina.

Ne-am declinat candva,
eu stand in palma ta;
mi-ai mangaiat suspinul,
mi-ai recompus veninul.

 Unit in doi,
 declinul,
 confunda ades destinul,
 gramatical isi pierde,
si sensul si nonsensul.




Imi esti martor


De nu-mi dai aripi Doamne,
 ma pot inalta,
 cu-n tril  divin,
astrale acorduri de cuvinte,
silfide  soapte cauterizandu-mi rani.


De nu-mi dai doruri Doamne,
 pot dori,
 un infinit si al taram ,
 mai nestiut, mai neumblat.

 De nu am inima, ea-mi va creste Doamne,
 si va pulsa terifiant un sange,
 ranindu-mi clarul si realul,
 bezmetic, sinele imi va inghiti ego-ul.


 Mai beata voi dansa inalturi,
 un vultur alb si-albastru, fara aripi,
 o zburtoare pamanteana pe carare.

De nu-mi dai Doamne, iti voi lua,
 si firimitura aruncata o voi strange,
 natanga cerului ii voi striga,
 cu palmele te voi atinge.

In sange-am frematat revolta asta,
si cauzei si scopului de-a ajunge,
si martor eu te-am luat
in viata mea.

 Cu drag ingerilor mei, pamanteni  si nepamanteni.
                          ~ Brandusa

Cat imi dai sa-ti spun .........

Cat imi dai sa-ti fac,
 o dulce muscheta,
si sa te-ntep,
 si sa te strang
 intr-un venin de imbratisare ?!

Cat imi dai sa te sarut,
 cu dinti de vampir,
 in setea iubirii de-argint?!

... si oare cat ma va costa,
 sa ma spal cu miros de flori,
pe colturi albe de paine,
sa-ti cos
 plecaciuni la umbra de cruci,
 din seri si-n dimineti;
si cata apa de izvor sa curga,
 pe trupul si pe sufletul meu patat
 sa redevin om curat  ?!

Cat imi dai sa  tac,
sau cat valorez muta
si cat nauca ?!

De-i scump amorul,
si ieftin omorul,
le iau pe-amadoua,
si-am sa platesc minciuna,
cu doi poli de destin
si-o carafa cu vin.

Am inghitit o boaba de speranta,
ce sta sa-mi expire,
 la gandul ca maine,
 o sa-i plang si-o sa-i rad,
de haul vietii o sa reusesc sa-l vand.
                                                           
                                                          ... si cat  imi dai sa-ti cant   ?!

Zece clipe

Cine-si mai doreste zece,
cand noua e atat de aproape,
de clipa lui zece ?!

Perfectiunea, o minciuna,
zece, cifra prea rotunda,
cine-si mai doreste totul,
cand isi poate satisface
intr-o clipa, doua moftul ?!




AM SCRIS PREA MULT


Am scris prea mult,
 si-am simtit prea mult,
 am tacut rar
si-am vorbit macar,
 atat cat sa-mi fiu,
 mie,  ocean.

Azi ma scald in vastitatea
Eu-lui meu,
 la singular.

 O baie de liniste,
pe ecran.

Sa mai poti,
dar sa nu-ti mai vrei scrie.

Am obosit, acest PLURAL,
 numit ( ba fila sau caiet sau blog...)  ...oricum,
si-am zis sa-mi iau o zi
drept mita,
 si s-o traiesc,
LA SINGULAR.

Emotii de struna

Mintea-mi canta la luna,
 o harpa nebuna,
 cu coarde mai strambe si rupte,
 o parte din ele nevrute,
de canta frenetic, 
de tace-n tic-tacul bezmetic.

Emotii de struna,
aleanuri  sub luna,
vibratii pe-o inima buna.