Spiridusii vremurilor


Sar de pe o pagina pe alta (printre bloguri), vad oameni care poarta cu sine esenta creatiei,... scriu, spun, transmit din ei , din propriile stari interioare, din adanc de ganduri.
Ii laud in mintea mea, pentru ca pot, pentru ca nu-si pierd abnegatia, entuziasmul... pentru ca dorinta creatiei le este masa, casa.
Credeti ca nu sunt supusi dificultatii, nu au stanci de excaladat, stopuri din manifestarile celor mai mult sau mai putin deschisi "creatiei" ??!!
Insa tin cosulete cu daruri pe brate si nu's la colt de strada, ci pe banca lor fireasca sa-si croseteaza hainele in public. Da, frumoase haine. In trecere, fara meschinarii dosite ii admiram.
... si de cele mai multe ori ei nu ne cer nimic la schimb, nici macar un cuvant ... poate doar un ochi atent sau poate un zambet .
Imi plac oamenii al caror geniu al creatiei nu se plictiseste, nu adoarme, nu moare, ... pur si simplu traieste in respiratia lor.

Uneori ii numesc simplu : spiridusii vremurilor.



Flori si zambete-copii

Cer de lacrimi-roua, cad
ochi din inimi, ard
verde-n primaveri de jad;

se-apropie cuminti, le-astept
rabdarile le mint, concret
vreau flori si zambete-copii,
m-alin, m-ambat intre imagini vii;

... nemasurat in zile, cred,
sper ca vor veni curand.



(sursa foto: aici)
Flori-martisoare pentru noi :)