Ho, Ho, Ho ... si de "Anul Nou" :)


Cum v-am spus, ... v-am spus, ori nu v-am spus ??!! :))

... am urarile pe buze,
sunt calde (inca), sunt coapte, in arome de sarbatoare,
leganate in cant vesel....si zambetu' mi-e bucurie.

Cine da mai mult...il poftesc la o cana de fierte, aromate,
imbatate, urari de an bun :) !!!



Cu drag pentru voi toti, frumosilor, baftosilor, sanatosilor,
desteptilor, minunatilor, fericitilor, dragilor dragi !!!

Nu, n-am deschis sampaniile ... astept ora, dar fie-va de pe acum cupele pline cu bunastare, implinire ...si cate si mai cate dorite si bune :) !!!

Zarurile Mosului



Mosul nostru joaca zaruri in culori albe. Pete rosii stau lipite
formand cifre pe partile cuburilor frumos slefuite.
Regula Mosului nu e diferita de regulile lumesti, de motivatiile
sociale.Rar sare din schema si "indulceste" cate un copil, ori
un om crescut "altfel" decat pe norme.
STAS-urile , da ele tin loc de frunte.

Saptamana asta voi maslui putin zarurile lui sa vad de mai stie
"jongla" cu ele :) .

Arunca Mosule si de pica altfel decat matale' barbosule stiai,
nu-mi incrunta din sprincene, si nu-mi cauta mie nod in papura,
adu-mi cadoul dorit si razi ..ho, ho, ho ... cum numa' matale
stii :)) .

Apoi daca unui copil sarac ii vei aduce un palat, sa nu faci
pe matale de frica, ca nu-ti mai primeste al 13-lea salariu,
eu nu l-am luat nicicand si in curand vom uita si noi c-a
existat.
Asa ca fii Mos de poveste, Mos indurator si iubitor, Mos
darnic fara critici,Mos albit de frumusesa multumirilor sincere ... .

Deci mosule, ti-am scris ... dar inca n-o sa stii ca ai zarurile masluite !!! :)

... atunci noptile de iarna devin magice

Oamenii n-au varsta,
cerul nu are cuvinte,
gandurile nu au limite,
trairile nu-si cunosc profunzimile
decat tainic simtite;







bucuria se imparte,
mainile calde se strang,
in imbratisari de inima,
calda, incapatoare, ocrotitoare,
zvacnind zambete de brazi,
scuturand zapezile buzelor,
dezghetand stangace gesturi,
armonice iubirii, tangente tandretii;

... atunci noptile de iarna devin magice





... si-mi scutur tremutul inimii,
peste iernile sufletelor frumoase,
din mantii grele de zapezi,
ele stiu sclipi mereu.

********

Clipul de mai sus este prezentarea oficiala a concursului NOPTI MAGICE IN MIEZ DE IARNA

Ea, pe veranda si o ceasca de ciocolata calda


( foto: http://revista.floridelux.ro/peisaje-de-toamna-magnifice/ )

Rece, noiembrie gri, noiembrie cu scapari mici de soare, parca ace ce te tot inteapa. Ea iesise infofolita pe veranda. Era o amiaza blanda, inca se mai putea respira fara un fular pe nas, inca mainile nu-i inghetau pe ceasca aburinda dintre palme.
Era rece, un rece revigorant, un rece ce-o trezea. Stanse in jurul trupului o patura groasa si ofta. Un oftat din cele profunde, din cele adanci ce apoi te aduc in stadiul de liniste. Ochii zburdau. Era fericita, o fericire relativ impletita cu grija, cu atentia de a nu gresi, cu dorinta de a fi bine.
Au trebuit sa treaca anii, au trebuit ca unele situatii sa fie rupte, dezradacinate, pentru ca ea sa calce pe acest neprevazut drum. Mereu in neprevazut...dar parca acum clopotul stabilitatii o cumprinsese, drumul era acela deschis in fata ei si trebuia parcurs. Devenise un om ce-si contura putin viitorul si asta ii echilibra cererile in ofertele dorintelor...era o singura cale.
Cu mana stanga atinse pantecul si zambi, ... ii zimbi viitorului.

Multumirile au suflet mare



Multumirea mea are casa si curte, o curte larga fara gard ca ea sa poata
zburda libera cand ii vine. Multumirii mele i s-a plantat copac, unul zvelt,
cu trunchi gros de ani , cu frunze verzi de inima.
Multumirea mea va imbratiseaza pe voi, cei dragi, cei mereu atenti si aproape mie.
... pe cei ce m-ati surprins prin gesturi simple, dar incarcate de vibratia daruirii.
... si va repet fara sa-mi pese ca repetitia ar deranja cumva:
VA MULTUMESC CU SUFLETUL !!!

Flacara rugii de seara



In maini tin vreascuri din focul ce-l aprind,
cu ruga mea,
in palme ceruri mai cuprind in scoici de nori
si la ureche le ascult,
balans in foc de lumanari, abur din ceai de flori,
... adanc ma tot scufund,
in regasiri, renasteri din fiinta mea;

licareste adanc in mine flacara rugii de seara.



EA - fantasma intre copacii goi

Copacii lumii se dezbraca,
de firul de ata al hainei de gala
... si vor ramane goi,
in gerul crud de iarna ,
usor acoperind picioare cu zapada,
rece patura, naiva, scrasnind pufoasa.

Copacii lumii vor sa moara,
cand vremurile au trecut,
cand timpul lor a luat sfarsit
... respira doar interior o seva calda,
si inima de lemn de trunchi mai poarta.

Copacii lumii mor, in vazul meu,
si nu-mi mai pare rau ...
si nu-i mai strig pe nume,
fiorul vietii se va revarsa,
curand, in alta viitoare primavara.

si totusi,
--- nisipul de sub talpi imi este cald,
pustiul are strigatul in mine,
din plin, prea-plin ... alte petale albe de flori cern .


Post dedicat

Poate cuvintele iti ajung reci, suflete, poate vantul si ariile geografice nu mai stiu impleti undele, poate sunt bruiaje de tot felul...poate..poate...insa eu, un alt suflet, simplu, firesc, nascut pentru a trai povestea vietii te invit sa bei cu mine apa, o cana plina ochi, cu apa neinceputa din pur izvor...sa ne sursure in vene, sa ne curete de neputinte, sa curete de ceata...sa fim marea si muntele, pamantul si cerul,...cat inca destinele se cern si orele vietii trec clipa de clipa.

Fructul ... din care te-ai copt


Erai in mana mea un fruct,
cu palmele mi te-ncalzeam,
cu ochii vietii te citeam,
din unghiul dorintelor,
din pragul neputintelor.

Erai in mama mea un fruct ...copt
al intamplarii, al asteptarii,
in arsita iubirii imbracat,
cu mantii verzi de inima infasurat.

... plasmuire, nastere umana



Arta sufletului


(foto/ recomandare : http://mariapopart.wordpress.com/2010/05/)


Arta sufletului se scrie in pulsatii de off-uri, in batai de simturi. Cine n-o poate scrie a devenit tehnic, un robot ce inventeaza o noua zi sa paseasca ... mda, intai cu dreptul sa nu rateze sansa, norocul, apoi cu stangul sa vina si fericirea.

... in arta sufletului se plange, se sufera, se scrie, se macereaza ... se arunca cu banul.... in arta sufletului stiu ghici tigancile autentice, doar ce te privesc in ochi si spun: "matale esti un om bun "... si ele vor profita primele.

... si ce, in sufletul tau e loc, mereu mai mult si pentru toate. :)

Arta sufletului risca, complica, strange, culege, aduna... scrie, fara limite.

De esti suflet viu, devii arta !

Sufletul lucrat, scris, cantat, pictat, scrijelat de timp, mangaiat ... devine o arta ce nu se poate vinde ... el se daruieste !

Aroma - v - terapie


Cana mea cu lapte, fierbinte, lingurita de miere ... scortisoara .... aroma, terapie.
Cana ta cu vin, sange de zeu, fiert pe foc crud ... scortisoara, cuisoare ... aroma, terapie.

Contraste in atractii tronand pe mese de viata. :)

Mai toarna! Mai toarna ! Umplem golurile, speriem fricile.
Acaparati de arome, putin delir, picurat, indus, provocat ...vom amuti. Abia atunci vom reusi...simti.

Esente in sticlute de tarie, mici, adanc infipte-n inima ... picurand strop cu strop a lumii sete de iubire.


Rar

Rar te strang cu mainile,
impreunate-n semnul inimii,
perna sa-mi fii, gand sa-mi fii;

rar mi te-am brodat pe buze,
(ne)statornic vis, sarutul serii sa-mi fii;

din ce in ce mai rar imi amintesc,
in treziri, in adormiri,
umana-n zambet/lacrima sa fiu.

De mii de cuvinte rapus,
in paturi de liniste ascuns
... te-adorm ... si tu dormi ... dus.

Toamna cupidoniana

Domnul Cupidon, aiurit din fire, obisnuit sa se joace copilareste cu ale lui sageti, "tine o cura" ... de stele-frumusete. Masti si infuzii din iarba toamnei ... dar ca efect secundar, uita.

Mai nou si-a pierdut tolba cu inimi sagetate, intr-o farmacie in mijloc de oras, iar farmacistii, oameni buni cauta in zadar un medicament minune, tratament, leac de inimi-slabe-iubitoare. Un haos general, bolnavi ce-si cer potiunea, farmacisti ce se infecteaza privind in ochii bolnavilor.

Apoi si-a uitat in sihastrie tolba cu sageti, iar maicile si-au facut arc din crengi si brate si trag ... trag in speranta ca oamenii se vor indragosti statornic de divin ... si rad , rad precum clopotele ce le insotesc.

Da, apoi a aparut tunetul si le tuna, si le ploua, iar Cupidon-barbat a devenit uman si s-a prins in propriul lat. Acum se zbate cu infatisarea sa angelica sa-si aminteasca de unde s-a nascut, cine l-a zamislit, la sanul cui a dormit... .

Mda, am temperatura ... de la soare si ploi ... e molipsitoare, sunt infectata de virusul racelii relatiilor pure si-al somnului placut langa al tau brat.

Va rog mutati canalul, ma captiveaza culorile, ma orbesc !

.... si trageti sagetile spre cer. Oricum se vor intoarce de acolo catre sufletul nostru.

Azi beau ceai din fructul frunzei oparite ... ma uita (in delir).


Rosu atractiv


Anii mei si-au amintit de un teribil "atractiv" de buze :) fireste. La varsta interziselor rujuri, interzisilor pantofi cu toc, a rochiilor de seara furate mamei si imbracate pe ascuns...aveam acces la "atractiv " :)) Se aseza cu degetul pe buze, un deget inmuiat in micutul borcanel cu acel gel.

Hi, unele erau putin sidefate, altele mate, rozalii sau putin roscate si aveau gust, da gust de fraga, de cireasa coapta ... aveau gustul bun, gustul adolescentei.

... si astazi exista, putin schimbat in tuburi fine, cu fel si fel de nume.

Miercurea fara cuvinte- rapire



Independenta gandurilor... asta s-o crezi tu !




Mai multe la Carmen .

Ea - sub restrictia hazardului


Caile se restrictioneaza, patrunzandu-se din ce in ce mai greu in salasul vibratiei omenirii.

Un El, o Ea nu mai vor sa-si arate fata, nu mai vor sa-si dezmorteasca limbile. Nu-si mai doresc atingerile sub forme fine, ori sub forme mascate...nu-si mai exprima cererea, nu-si mai doresc oferta.

Ea e un vid-plin in care totul e static, un nonsens al cuvantului crapat in patru, cand doi il spun odata. Da, au crapat cuvintele, a crapat socializarea cu faima ei cu tot. Abia de mai zambim in colturi de gura unii altora...si cand o facem efortul pare unul colosal .


Bolovani mari si grei duce Ea pe umeri, pietre de moara in gura, lanturi prinse de maini si picioare...lanturi de neputinta sfasietor de obositoare.

Cand va trece valul asta mare, vom fi la mal, dezorientati de toata tacerea si neconcordanta unei lumi mute.

Cu cat Ea tace, cu atat mai mult isi iubeste tacerea, se complace...cu atat El nu-i mai cere sa vorbeasca.

A intins mana si nici n-ar fi vrut sa mai atinga...dar a atins cu unghia un pixel ca o deschidere, un vizor spre tine. Acum il tine inchis, adormit, pana cand mai suna la usa urmatorul strigat.

Nici campii nu-i mai bate, desi culorile toamnei o cheama . Mai canta cineva, cumva ??



Dimineata unei frunze



Oamenii toamnei isi cauta scorbura. Merg stransi in ei spre job, spre o destinatie anosta. Sensul e oarecum greoi de reamintit, doar ritualul isi face jocul.
Dimineti reci ne imbratiseaza.
..............brrr, cine-si doreste asta ?!
M-am chef de seri, n-am pofta de dimineti. Imi ramane sa ador inca soarele cald al amiezii.

Senzatii de singuratati in dimineti, inima stransa.
Mi-as metamorfoza sufletul in ceva, daca si el ar vrea. Intr-un acel "ceva" care sa impuna mintii sa taca, sa nu-i mai vorbeasca, sa-l oboseseasca, sa-l stranga in el ghem. M-as metamorfoza in frunza ce pana in primavara urmatoare ar dormi somnul refacerii.

... iar daca eu as fi femeie-frunza, tu cine ai fi ?!

Ea - furtuna din paharele pline cu apa


Ochii ei cautau mereu.
Ochii ei, mici spiridusi pusi pe scotocit, ochii ei vorbeau identic celorlalti muritori ca si ea.
Ochii ei stravechi, marsaluind fronturi intregi, batalii stelare, incercuiri de suflete, scancete de inimi, tresariri de vorbe ... .
Ochii ei au rugat pleoapele sa le inchida vederea.
Au ramas urechile sa asculte ploaia ce-si picura rabdarea pe geamuri, au ramas narile sa respire urme de zari, a ramas pielea deschisa atingerilor.

Insa ochii sufletului nu-si gaseau pleoapa sa-i acopere, tresareau la fiecare atingere de stare.

Cu degete murdare dintr-o neagra, dulce, ciocolata amesteca furtuna intr-un pahar cu apa !

Ea - in Africa





Azi mi-am dorit total, sa fiu in Africa. Candva iubirea isi inchipuia ca traia intr-o coliba.
Si unde in alta parte e locul uneia, decat in Africa?!

Pentru o a doua jumatate din viata nu as alege tehnologia, nici metropola miscatoare, impulsuri de fier si ziduri...as alege un orizont larg, virgin, periculos de frumos.

... si daca as dori un loc unde sa ma pierd de mine, ar fi tot Africa.
Acolo poti uita cine esti, de te te-ai nascut, ce sperante neimplinite ai pus in rucsac. Povesti de foamete, boli, primejdii ... nimic nu m-ar opri.
Si poate intr-o zi voi pasi definitiv pe acel pamant, unde nu voi mai fi eu.
Splendoare versus incoltiri de temeri, arsita apelor, umbra soarelui, ... .

Undeva, candva ... inima imi batea intr-o tigroaica ce-si incoltise prada spre a o duce puilor.

(foto: http://www.cinemagia.ro/filme/africa-the-serengeti-21556/imagini/ )

OFICIAL, CAUT SPONSOR PENTRU O FERMA DE GIRAFE ... MA AUDE CINEVA ??
OK, daca nu, accept si ferma de maimute :))

Ea si nemarginirea




Nu stiam nemarginirii sa-i cant nota, prea inalta pentru glasul meu mic, eu prea scunda a o atinge cu mana ... si-am adormit , si-am crescut, in ani si-n fapte ... acum e prea tarziu sa ma mai joc cu inima lumii.

Asa ca voi face un pas lateral si voi privi .


Batalii neterminate las in urma, batalii ce ma vor arata cu degetul.


Sarutari pe frunte, sarutari de plecari .






(foto : http://eternitateauneiclipe.blogspot.com/)

Ea - in balanta


Un taler de lumina, cumparat din colt de cer, cat un ciob mare din el ... se balansa, ritmic, leganat .

Opus, un taler de negura deasa, din noaptea noptilor capoasa, dansa step pe jumatatea sa de balanta.

Ceasornic, timpul se ondula in greutatea lor, cand zambind luminii, cand zambind noptii . Simfonii de cadre, pe jumatati de masura.

N-as fi aflat de existenta talerelor daca o clipa nu m-as fi oprit sa scriu curgerea, si nu m-as fi lovit cu tampla de pragul deznadejdii ... trecator si el, inclinat si el, de umbre, penumbre si contraste.

Jos draperiile, geamurile imi sunt prea incarcate, ... si nu mai vad, si ma lovesc ... ades !


Ea - dorinta



Cand toata nebunia zbuciumului se va linisti iar toamna va mai exista in soare si frunze, in culori pastel...isi va plimba sufletul prin ele, fara oftat, fara lacrima, fara cereri si dorinte, doar inspirand-expirand aerul placutelor amiezi de viata.

Ea, o amiaza de toamna sfanta, tinuta de mana divina.

Ea, cea care nu stie a primi darurile fara a rascoli cu mintea "efectele".




( foto : http://eugenius.picof.net/gallery/ )



Flori de nori, buchete de dor,
flori de toamna, buchete de doamna,
imagini din ele, imagini din luna,
in maini crizanteme atinse de bruma.

"....... codrul de ceara miroase a sfant ......"

Ea ... si zidul


De s-a nascut este aici, de a murit este tot aici, si nu exista zid, si nu exista punte.

E o mare de infinitati ce-si intind tentacolele peste Ea si ii cer sa se poarte dintr-un punct, tesut panza, pana la negura negurimilor nimicului , din care toate sunt.

Dincolo de Ea este Ea, cum dincolo de El este tot El, simt amandoi diferit de la fel, in pleiada de ceruri, prin porii identitatii, singularitatii sufletului nesatul in cereri si cautari.

Rupta, franta imensitatii fiecare parte din Ea isi are locul intr-o repetitie a mersului firesc spre .... inainte .

Ea - personaj viu...nu de carton


Ea sta la birou si cerne prin minte. Da, e duminica si-si permite sa piarda, la propriu, timpul cu gandurile ei.

O buna observatoare a oamenilor, alege sa stea in banca ei, cand si cat se poate. Pe ceilalti nu-i poti schimba si de ce ti-ai omora viata cu asta ?! Culmea, e viata ta si e doar una, la alta nu se stie inca precis de mai exista sansa.:)

Mda, sunt pline vitrinele cu prajituri. Wow ... ce prajituri, sofisticat facute, de-ti prind ochii, ti se lipesc de ele, de scoti ultima resursa din tine sa o ai ... pe ea , acea prajitura din raft. Prea grabiti si cu respiratia intretaiata, fugarind clipele se ajunge la a-ti infinge dintii, limba, gura...mintea, corpul, in frisca aceea ... siii ups, ca'n filmele proaste cauti gustul. :(

- Mai , da avea gust, stiu sigur... sa incerc glazura, ciocolata, topingul, cireasa ... hm, e contrafacuta toata :(

Mda, suntem din ce in ce mai mult " oameni prajitura de comert", ne vindem prin poleire, ne vindem prin modul de a "ne face publicitate". Suntem din ce in ce mai mult oameni "masti" ... oameni ce ne imbulzim sa "avem" aproape tot din ce sclipeste si " da bine" pe altul, nu numai pe deasupra, ci chiar in noi, ... inoculam, injectam tinute-atitudini, ne "spoim" ... da ne spoim.

... si asta nu numai pe sticla, pe scrieri, ci langa noi, vecinul, vecina, prietena, prietenul, colegul de la job...e o invazie, e molipsitor.

Ea , are in fata o cana alba cu buline viu colorate si apa, apa dintr-un izvor de munte. N-ar da-o pe toate "frumos ambalatele" lumii. Oare de ce ?! Pentru ca ele au fost anterior gustate, regustate, baute ... si ea a concluzionat ca doreste apa.

E inca o zi de culcat capul pe iarba...in curand isi va purta pasii prin frunze.

Ea - foaie de caiet


Ea, o simpla foaie de caiet, scrisa pe ambele parti, salasluind inerta pe aceeasi pagina.

Acoperita cu paturi grele de viata, oasele i se sfarama parca, pulbere intre prezent-trecut si viitor. Rasul e in piept, ar erupe de ar fi boala contagioasa, de ar gasi drumul prin porii fiintei, dar nu, tremura ca un nod in gat, prizonier starii. Plansul isi croieste calea ... e apa, sfarma, uda, macina si curge.

Liniste ... din pleoape ii clipeste ... clipei, si ea sare ca un spiridus pe secundar.
Dorinta ii zburda afara, pe carari de autentic pamant, pe praf de toamna. Nuci scuturati asteapta culesi cu mana, meri cu fructe gata coapte ii astepta gura, strugurii sunt asisderea lan ... dar nu, ea nu se misca decat pana langa geam si ofteaza ... forta a disparut, elanul s-a topit, nu mai este vivace, nu mai are impuls, chemarea n-o mai aude.

Inca o zi din filele ei.
Toamna mea pe geamurile ei. Lumi si umbre in amiaza.

Iubiri de ceara



Cu chip de lut insufletit,
si brate crengi de ramuri vii,
se razboiesc tacerilor de cremene,
sa-si implanteze stilul, tip consiliu,
maestrii secilor iubiri de ceara .

In van ma sfarm sa reaprind,
cionind a pietrei mele sfera,
de alta cruda si mistera,
mai simtitoare emisfera .

Un scaparici aparte, poate...
le va topi siroaie toate,
... mormane de cuvinte arse,
nascand tablouri in iubiri de ceara.



somnul iubirii cuminti

Mi-am luat iubirea in brate, cand ea nu stia,
si-am leganat-o ca pe un prunc.
Se cerneau din ochi amintiri, din buze dorinte,
cu vorbe rostite in talcul ei.
Se cuibarea in piept, inima din inima mea.
... am adormit si eu si ea, far' de vise,
far'de zbucium, intr-un somn al cuminteniei.
Altei eternitati .... sfintei dimineti o sa-i ridicam stolurile,
sa ne patrunda.




Act, scena, repetitie

Ma jucam cu inelul, il roteam cu degetul mare, si el nu se impotrivea. Fireste timpul curgea cat il risipeam. O risipire in ganduri, fara actiune, o risipire in cereri de a ma (re) cunoaste unde sunt, cine sunt...si daca mai sunt cumva ca atunci, ca ieri. Poate vag imi amintesc cine eram, dar in mine inca salasluiesc cu tot ce am si tot ce sunt.

Iar viselele uneori au o implinire stranie, nefinalizata ... stau usor la macerat sa prinda radacina, pana cand ... pana cand iar vor rasari sa-si cuibareasca frumusetea in palma unui pamant total, iubitor ... in rotunjimea si implinirea sferelor.

Astral vibrez calm, la cea mai joasa limita...excesul s-a risipit in apa sarata, nervii au cojit, au scrijelit si au intins neputinte la maxim...s-au rupt corzi ce cantau la unison, acum ating clape de pian, si fiecare suna a bland, a clink, clipa trece.

Iubesc toamnele tocmai pentru ca sunt o toamna vie, tocmai pentru ca ma readun in cosul cu mere mari si oachese, jumatate seva iubirii, jumatate venin si suspin, plang boaba de strugure alba, musc din cea neagra ... iar soarele n-a murit inca.


... margarete si branduse curband in mine armonie, pasi pe varf prin iarba ... inca un fosnet de frunze in timp confuz, obtuz, miscari repetitive de inele .

doua ghinde





intr-o noapte, fara cer si fara luna,

se cunoscura, doua ghinde, matraguna;

intr-o zi se luminara de un verde ca de ceara,

verde crud mai spre amurg, prins de tija unui dor,

intre degete unite, ca o tinere de mana, impreuna;

doua ghinde de stejar, doua inimi mari si coapte,

ratacite in cadere, de la creanga insemnate,

in destin azi insirate.


s-au tocmit toamnele



Prin geamurile mele se tocmesc toamnele,
... sa se arate;
azi suiera un vant al uneia, mai lacoma,
mi se desfrunzea in mine iar melancolia;
imi era frig si teama,
pe banca inca mai picura caldura din soare,
dar norii albi alergau fugariti,
meniti a-mi umple cerul cu ploi.

Azi pentru o clipa voi amuti...si nu voi cere noi primaveri.
Mi-am cumparat ramuri, pictate in acuarela ei,
le voi purta, cu ori fara aripi.

Oda barbatului


Am vrut a scrie oda lui,
barbatului, masculului;
si-am tot lucrat asa in van,
o zi mai mare de un an.

Am ostenit de cand aleg,
ceva cuvinte potrivite;
pastrez in cos mici simtaminte,
le mai desfac, le ma rotesc,
le desfasor si le privesc.

De venerezi cumva barbatul
in adjective de uimire,
in substantive de tarie,

... e simplu, spune-i zbor ... de fluture albastru . :)
***


femeia-exaltare feminina


Femeia plans si suras, din geamana cumpana,
picior fin ratacitor, calcat pe varf, putin ascuns,
cu fusta ori blugi stansi, pas de gazela,
umbra florii, miros dintr-o culoare campanula;

femeia-stare, femeia-visare, femeia-forta
in brate stransa, cu cingatori de viata incinsa;

femeia-zbor, femeia-dor, femeia zambet si minciuna,
femeia-risipire, femeia-plansul ploii lumii.

Femeia ta, femeia lui, femeia mama si copilul,
ea ... eu, tu, ... noi, voi, ele ...
inradacinate, prinse, firave, coapte,
maturate, spulberate, aruncate,adunate,
renascute-n poala cerului, tinute-n palma pamantului,
sub mana providentei asezata, crescuta, mangaiata.

Femeia urcusul bulgarelui, sare mare si amara,
sare dulce si marunta, apa fiarta, apa rece insetata;
femeia plina si deplina, stand, asteptand senina .

Femeia zumzet si insingurare.


... aleg imaginile :)

Mai nimic-amortire


Sparte cioburi fine, cuvintele nu-si mai au ecou,
isi tes incomensurabila panza de paianjen,
haosul tacerilor, pasilor stingheri alaturi;
si adorm in spatiul acela nesigur pana cand ....
pana cand o mana de destin le va lua si le va asterne,
pe colile firestei lor desteptari.
... din doi in doi artificii,
in aceeasi imensitate, departe de cuvinte,
neauzite, nesoptite ... rostite gandului tacerilor.


Intr-o vineri


Melancolii imi picura, umede
pe aripa,
melancolii ma tin captiva
momentelor,
intr-o alta zi ... de vineri.
... si nu mai pot vorbi cuvinte.
vreau privi,
cu ochi-mi mari si nesatui.





love not war


Am croit din mine pamantene vise
am cioplit adanc sperante si iluzii,
am respirat trairi pe paine,
am crescut in stanca dura ...

pentru mine am devenit o arma,
ma pot lupta si ma pot ucide.



Miercurea fara cuvinte - Uite mami, pot !

Pot tine soarele diminetii in palma mea !


Imi pot fotografia prietenii !


Uite mami, pot zbura !!!

- din fisierele personale -

**** Mai multe la Carmen ****


mesaj pe vant


Sa nu te ratacesti la ivirea zorilor,
sa nu te pierzi la caderea noptilor,
ai urme din gandul meu pe tine,
ai urme de dorinta in tine.

Vei auzi clopote, gemete, scancete ... pe margine,
vor fi maini sa te prinda, imbratisari de patima,
vei fi chemat, vei fi strigat, vei fi dorit ... crescendo.

Sa nu te ratacesti de tine,
sa nu ma ratacesc de mine,
sa nu ne ratacim prin noi.

Tu idol al stangaciei sufletelor.

***


Naufragiu, tu si eu


Eram doi in seara serilor,
si ceasul nu mai ticaia pustiul.

Eram insetati in seara verilor,
impresurati de romantismul greierilor.

Cupidoni ai umbrelor mainilor,
crepuscular pierduti in tolba marilor,
esuati de valuri, esuati de plutiri,
pe maluri de oceane nisipii.

*****



Am fost odata, aproape de tine


Anacronic insir castane,
pe lujerimi de brate moi,
scindand spatii intre noi.

Lovite de crosa gandului,
se reduc distantele in atingeri,
rezonante caramizii-maronii
captand caldura trupului.

Pe inguste alei, castani verzi,
rasfranti in doua fire de iarba,
alergici la praful lumesc,
ochii surad dimineti.

Aproape de tine, am fost odata,
eu cos plin, tu castana coapta,
eu castana maronie, tu cos de armonie...








Fluturi vii




Fluturi cu aripi azurii,
vin spre mine, dinspre tine,
in ziua ta de fluture albastru,
in noaptea mea de arbore sihastru.

Adorati fluturii pasiunii,
isi traiesc secundele iubirii,
launtric, instinctul cautarii,
in jocul nemuririlor de o zi.

In perechi, perechi ... fluturii sunt vii

****

Image Upload

Sfintenia iubirii, toamna



Vine toamna cu ceata ei, cu recele diminetilor si al serilor,
cu vapaia pranzului, cu frunze covor, cu vant sa le spulbere.
Apar nostalgiile, se reaseaza intrebarile, se trag linii,
se unduiesc curbele .

De ceva timp apropierea toamnei ma duce intr-o poveste,
cu dealuri, munti si fanete tunse pline cu flori, branduse.
Copii chicotind culegandu-le in buchetele ce urmeaza a fi
daruite.

Eu si fericirea brat la brat, pe o carare de munte. Aproape
un catel alb pas la pas cu noi.

Din acea toamna am invatat ca fericirea are chip si inima
si bate, ca mainile pot tine alte maini in semn de ocrotire,
ca imbratisarea poate cuprinde copilaria mea, adolescenta,
tineretea si maturitatea mea, ca zambetele duc dincolo de
acest taram, ca toate cuvintele pot vibra si pot transmite,
....am invatat cel mai importat lucru, sa ma iubesc !

Iubindu-ma m-am transformat in cupa plina cu nectar, ce
poate iubi la randul ei.

Norocul meu ca acea toamna a venit, si nu prea tarziu si
nici prea devreme.

Si de am ceva sfant, si de s-a pogorat sfintenia...atunci
in acea toamna am primit sfintenia iubirii.



Petale de cer



Prin curburi de degete, imi curg rasfirate,
frante petale vii, albastrii-trandafirii;
cu ele imi ninge, cu ele imi ploua,
iubirea, menirea si cerul de roua.

O clipa mai stau, o clipa de vis,
in paturi de stele, in ast paradis,
strans trupul sa-mi tii, la ore tarzii
cu brate petale de cer,
cu stele petale mister.


ma (re)cunosti ?!

Mi s-au albastrit degetele umbland desculte prin stari,
si ochi-mi sunt mai mici, si mai nevazatori,
si paru-mi sta rebel, neprins intr-un inel.

Curge bleu si curge albastru, din rosu si din astru,
curge afanand pamantul, seva din copilarie,
seva adolescentina, ramasa, pe-un varf de cetina.

De nu ma cunosti, imi recunosti pasul,
usor maiastru, usor cadentat, simplu la purtat,
captand asfaltul de sub el ... in verdele placerilor.

Mi-am terminat culorile fragede, invaluita de intense;
rascoapta cerneala-mi curge lacrimand accentuat cuvinte,
in zambete de ceara, mortala...si nu-i grimasa, e reala.

********



Cuprinsa



Unde incepe si unde se termina povestea,
cum ne dorim nebuni a noastra sa fie,
acum , aici cat timpul nu-i trecut;

unde se rup bucati si nu se mai lipesc,
cand ne amagim si suntem departe de ea,
tot mai departe, infinit perfecti cu inima,
si destramati cu sufletul;

unde a izbucnit in muguri vii dorinta,
in flori albe de vis pe ram de paradis,
nu se mai stie controla, nemarginirea ta, a mea.

Si-ai aparut de nicaieri, strafulgerand de pasiune,
acceptul si uimirea, pacatul si desavarsirea,
in brate de furtuna, ai leganat incet iubirea.

Nicicand zborul nu va mai fi acelasi,
nici cantul vechi, cel patimas,
de-l murmuri azi, usor cu buzele,
desavarsind si calea si menirea.

....... cuprinsa .......
*****************

Serenada pentru tine


(imagine: http://ceviseazafantomele.blogspot.com/ )

Contopita cu cerurile,
am invatat visul universului;
cenusiu si greu de respirat,
m-a frant bucatele;
instinctiv pe cai lactee
am platit pretul in muzica astrelor,
metamorfozand feliile de suflet;
eram aici si acolo, in doi timpi,
in doua eternitati, ... in noi doi;
abia apoi ti-am inteles chemarea,
si ti-am atins sufletul,
timid, cu mana stanga.

...THIS IS MY SONG....


***********************************************************

Suspendata'n inima

Mi-am prins pe sarma inima,
in carlige groase de argint.

O voi lasa o vreme la uscat,
are la tample fire de granit,
si-a obosit putin,
de visat si de purtat.

La noapte va dormi asa, suspendata,
s-o ploua, s-o ninga, s-o vada, s-o cearna ...
vremea si vremurile, setea si dorurile.

Tu inima sa-mi canti, de la fereastra,
un cant cam vechi, de inima albastra.



Miercurea fara cuvinte

La revarsarea Dunarii si unirea cu marea cea mare :)




Lasitate virtuala

Un gand de marti :).



Lasitatea se manifesta, inclusiv
virtual, prin comentarii anonime,
ori mai rau ascunsi de un blog,
atacand alte persoane.

Aici anonimii sunt stersi, daca
nu am indiciu, ca eu cunosc
blogul (macar) ori acea persoana.

Si azi poate m-am trezit cu fata la cearsaf,
adevarat!
Remediul meu: maine seara nu mai pun cearsaf :))

Asa ca dragii mei sunteti liberi sa fiti lasi... mai ales virtual.


In cercul repetitiilor

Am sapte capete, cinci picioare, patru maini, trei ochi mari cat cepele, doua caractere
si o singura inima. Sunt un suflet din marea de vieti.

Verbal, in scris, am parte de basme, colorate si zambitoare. Basme cu ganduri bune,
iubirea aproapelui, alegerea sentimentelor curate, taierea negativismului din radacina... .
Prin portavoci se striga, se cheama la ajutor, intelegere, ocrotire ... si scrie in poveste
ca frumoasa are inima deschisa si va iubi bestia, cu corp hidos dar poleit pe dinauntru
( si reciproc, cica va fi valabil).

Si daca am sapte capete ... sunt hidoasa, mica si neinsemnata, cine ma salveaza
de mine ?!
Si daca vraja nu se poate rupe, cine va locui vesnic langa urata, doar un altul
ca ea si nici acela.

De aceea trambitarea asta, in lung si-n lat, a cautarii unui suflet frumos, a unei
inimi mari este doar o eroare, mult prea probabil imposibila, un basm.

O linie fina intre posibil si imposibil, real si ireal, rau si bine ... si sar sotronul intre
ele, desi stiu concret cand sunt pe 1, cand pe 8 .

Uneori ascult in plina vara, langa focul incis povesti de adormit copiii, chiar
visez cu ochii deschisi; dar cel mai des resping sarcastic si cea mai vaga aluzie
despre, iar atunci sufletul meu moare .

... Repetitie in cerc ... scriam eu candva. Era partea mea de negare,
partea de demon :))

Deja-vu




In dor de departate vise,
ma prafuiesc cu stelele,
prin miscatoarele nisipuri
ingrop arzand picioarele.

Furtuni desertice acopera
si cea mai zvelta calauza;
un flaut am de ghid,
picioare zvelte de pantera.

Hibnotici ochii reci de serpi,
ma tintuiesc, ma incolacesc;
cu mainile risipa de cascade
adun in piept paienjenisurile.

M-atingi si recunosc,
a fost sarutul unui deja-vu.

Trisoarea



De prin trusa ei de farduri,
sare rosul de sidef,
un creion incandescent,
verdele fosforescent.

Un intreg pastel de rime,
sta in coltul ochilor,
onduland pe frunti ciorchine,
din apusul anilor.

Poarta ziua masca asta,
ranjete si zambete,
dar pe cine ea triseaza,
cand in suflet lacrimeaza.

Furt din noi.

Cine fura tineretea bobocului crud de trandafir,
si-l meneste infloririi ?!

Cine ne ninge, cine ne ploua, cine ne-mparte si desparte,
si-n raze ne-amesteca visele,
cine ne-adorme de noi intr-un robotic somn cu anii,
sa uitam cum despletiti in clipe suntem ?!

Cine stie descanta furturile de noi,
de nedorinta trecerii ?!
Cum poate eternitatea statornica clipei sa-i fie ?!

Calculam, adunam azi cu maine,
maine cu poimaine,
adunam saptamani, luni, ani,
ca mai apoi sa nu ne mai placa cununa,
nici sirul ei, nici maretia .

Cine stie opri experimentul si furtul clipei,
sa o faca !

Fiindca n-am furat-o eu si n-o ascund niciunde,
voi dansa si astazi, clipa .





".... noi , oamenii, nu vom pretui niciodata, ce prin intimplare
ori destin, cineva ne daruieste, unica clipa a desavirsirii, considerind
mereu, ca, undeva se poate gasi mai bun decit avem acum , dar
ne inselam amarnic , iar cind totul este deja trecut , ne ascundem fatza
in palme prin locuri goale , cersind inca odata , prin lacrimi amare."
- furt din gandurile prietenului meu Jai :)

Miercurea fara cuvinte


(foto:http://silencewithinus.blogspot.com/)

Ultimii romantici

Neadormiti pe chei de piatra,
talaz dupa talaz,
in conuri de lumina,
patrund adanc in luna
ei, ultimii dintre romantici.

Mentol usor acid,
piscand papile de uimiri,
a dezlegatelor betii
sampanii de iubiri.

Mai ard vapai din scrum,
jaratec de tamaie,
cu lacrimi de aghiazma,
sfanta icoana-n inima.

Sa nu mai plangeti pe alei,
pustii de voi, pustii de noi ,
stingheri de voi, uitati de noi,
voi, ultimii dintre romantici.



Maladie



Indragostita de aceasta viata,
ma manifest in incurabil zbor ;
puteti fura frisonul, nebunia mea,
... e minunat sa fii bolnav asa. :)

O manifest in cantul de pian,
in ciupitura strunei de chitara,
in patima puternicei imbratisari,
o tainica metamorfoza-n dor.

pereche de pamant


Obosite de drumuri suflete cad pe rand,
in genunchi,
intr-o ruga murmurata printre suspine si neputinte,
intr-un gest sacru,
cautat din trecut, aparut din viitor;

roata n-a obosit, le intoarce, toaca, cerne,
le striga, le cheama, statornica mama;
nu e decat o alta noapte si o alta zi,
nu este decat un alt ciclu ce le va trezi;
cu podul gandului se sterg lacrimi, dureri,
se lasa pe banca altor vremi,
brate intinse spre univers, in dorinte,
ce cer, isi cer dreptul la vise,
dreptul la azi, ca si ieri.

De n-ar geme pamantul, i-am auzi surasul,
din ape, din iarba, din flori... din nori,
si rasul, atat de uman, in triluri de pasari.

Pamant pereche,
pereche de pamant.

***

Ochelari de soare sub umbrela de ploaie


Zi in care port ochelarii fumurii de soare,
sub umbrela mea de ploaie;
in spate ploi, siroaie , neguri pe pamant,
in fata soare arzator,
... si totul e adevarat,
dogoarea umedului asfalt,
si pasii mei prin ploi;

felii reci,
de nori,
felii coapte
de ape.

***

Tu din care cana bei ?!



Dar din cupa palmelor, apa pura de izvor o stii bea ?!
Dar lumina fara ciobul fumuriu de sticla o stii privi ?!
Dar talpa goala pe pamant o stii calca ?!
Dar, dar .... poate de azi, poate de maine ... si de ce nu ?!
Poti ura iubirea ?! O poti ascunde de explozia din tine ?!

Este timp, un timp infinit si e al tau, tot timpul vesniciei,
iar viata este o stare,
in care te poti grabi putin, sa traiesti toate acestea.


Strop de cerneala

Te-am inchis in calimara.
Nu mai era strop de cerneala.
Am fost nevoita sa scriu,
cu picaturi mari, rosii din tine.

Te-am intepat cu varf de pana alba,
te-a durut si ai varsat lacrima ta de cerneala.

Te-ai imprastiat nedumerit apoi, ai acaparat foile,
cu randuri uimite, scrise in viteza, singure,
doar cu un colt din eterna ta ciobita stea.

... inca nu te-am inchis in lampa ;)



"Who knows what tomorrow brings
In a world where few hearts survive
All I know is the way I feel
When its real I leep it alive
The road is long there are mountains in the way

Love lift us up where we belong
Where the eagles fly on a mountan high
Love lift us up where we belong
Far from the world below
Where the clear winds blow

Some hang on to usued to be
Live there life looking behind
All we have is here and now
All our lives out there to find
The road is long and there are mountains in my way
But we climb the stairs everyday

Time goes by no time to cry
Just you and I alone"

Revelatie



Astazi am avut revelatia florilor albe pe oja-mi rosie.
M-am trezit admirandu-mi degetele pe taste. :))
Petale albe, argintii , rotunjind aureole.

Revelatia a mers pana la a capta realitatea simpla a oamenilor.
Realitati de cuplu, realitati cu suflete si mesteritele lor ganduri.
Concluzia : unii nu sunt facuti pentru...altii sunt incarnati tocmai
pentru a nu ... .
Am auzit ades, am citit cum ca ar trebui sa ai o numita inclinatie pentru...
dar toate acestea erau vorbe, cuvinte goale, reci si seci, pana azi, cand
mi s-au lasat descoperite in goliciunea lor, in viu, inserata traire a mea,
in mine.
Cuvintele, cuvintele, de nu au esenta se sparg goale, fum fara foc,
praf fara pulbere... .

Repliere(-n stare)


Despachetata, impachetata, redespachetata, reimpachetata ...
joc de cuvinte, antagonice timpuri;
fericiri impachetate, in folii crude de mistere,
despachetand o jale patrunsa-n maduva;
si apoi reversul, in coli albe, coli imense de suflet curat,
schitand serii de suparari in corpul fericirii;
piatra filosofala se tot decoperteaza spre sambure;

ce gust o avea, ce culoare ... va sclipi, va dainui , ...cui, pentru cine ...??!!


Dezbracati de noi cei vechi, dezbracati de noi cei noi,
suntem patimasii cerului, statornicii pamantului !

********

Pofte de "ceva tare":))



Beata de noaptea ce-a trecut,
trezita cu pofte :)) si guri tari de cafea
... ma las in vraja ta :))
beau "ceva"-"cumva"-"tare" in ora asta,
aproape amara, aproape neagra :)
si de tu nu stii ce beau, poftim pofta mea
s-o tii adanc in inima ta :))

eternitatii clipei i-am deschis fereastra



In dimineata trezirii am deschis fereastra
sa ne privim ... liberi, salbateci, nebuni-curiosi;
sa ne intram, sa ne iesim
intr-un dute-vino al firescului,
sa ne vorbim, sa ne auzim, sa ne atingem ...
am deschis larg fereastra nemuririlor,
sa-si respire sufletul,
aerul reimprospatarii vietii,
din vremuri contopite-n doi,
din timpuri strecurate-n viitor,
din cupe albe, grele, pline ...
aievea setei, arsitei din frunze !




Dorinta, implinire la o intindere de mana,
speranta chiar in fata ta .

Valul de iubire



O luna plina, mare si rotunda-ti purta pasii,
tu ai vazut iubire ?!
Ceasul noptii se umpluse la refuz cu-o seva vie,
tu ai simtit iubire ?!
Se pulsau articulatii incolacindu-ti inima,
tu ai trait iubire ?!
Tot universul te imbratisa tandru complice,
tu mai respiri iubire ?!
Banca perechii te chema, umar langa umar sa te stie,
eternitati de sarutari, tu mai porti iubire ?!
Trecutul la picioare, prezent in piept si viitor pe tample,
in toate te-ai topit, mai stii pasi iubire ?!



Noptile verii sunt ale tale :)

Nu, n-ai inteles



Nu, n-ai inteles, ca viata e o adunatura de curbe,
aparute dupa coltul stancii, curbe duble, curbe line,
iar tu virezi la maxim cand nu trebuie, sau bati
pasul prea molcom uneori si pierzi;
apesi acceleratia intr-o secunda ce-ti poate fi fatala,
ori stai in gara trenurilor pierdute ca sa te resemnezi
si tu.

Nu, n-ai inteles, ca lupta ta e in tine si nu
cu ceilalti, ca timpul tau trece prin tine si nu
raportat la el sau ea, ca stele nu-ti stralucesc numai tie,
dar tu trebuie sa ridici capul spre desavarsirea lor;

Nu, n-ai inteles ca norocul, speranta, iubirea,
credinta, mangaierea ... sunt bagajul tau si el doar
rezoneaza in sufletul celuilalt, ce pofteste la fel,
ce canta la fel, ce-si doarme somnul si tipa vietii la fel;

Nu, n-ai inteles multe...dar te mai las inca o clipa,
apoi iau masuri cu tine, masuri radicale...ori te scot, ori
te ingrop...ori te las sa bati ritmul intelegerii, daca
intr-un final l-ai invatat "amarnic pe de rost" !

Vezi, sunt (inca) rabdatoare :) ... stai acum, iti verific pulsul :)