EA - fantasma intre copacii goi

Copacii lumii se dezbraca,
de firul de ata al hainei de gala
... si vor ramane goi,
in gerul crud de iarna ,
usor acoperind picioare cu zapada,
rece patura, naiva, scrasnind pufoasa.

Copacii lumii vor sa moara,
cand vremurile au trecut,
cand timpul lor a luat sfarsit
... respira doar interior o seva calda,
si inima de lemn de trunchi mai poarta.

Copacii lumii mor, in vazul meu,
si nu-mi mai pare rau ...

si nu-i mai strig pe nume,
fiorul vietii se va revarsa,
curand, in alta viitoare primavara.

si totusi,

--- nisipul de sub talpi imi este cald,

pustiul are strigatul in mine,

din plin, prea-plin ... alte petale albe de flori cern .