Rar

Rar te strang cu mainile,
impreunate-n semnul inimii,
perna sa-mi fii, gand sa-mi fii;

rar mi te-am brodat pe buze,
(ne)statornic vis, sarutul serii sa-mi fii;

din ce in ce mai rar imi amintesc,
in treziri, in adormiri,
umana-n zambet/lacrima sa fiu.

De mii de cuvinte rapus,
in paturi de liniste ascuns
... te-adorm ... si tu dormi ... dus.

2 comentarii:

Lotus spunea...

după ce închizi geamul şi dai la o parte zgomotul de afară, după ce te linişteşti şi te aduni înauntru, şi după ce te adânceşti în această linişte, ajungi într-un punct de unde, poate, îşi trage seva această poezie... :)

Brandusa spunea...

Lotus, clipe de adevar :)