Dimineata unei frunze



Oamenii toamnei isi cauta scorbura. Merg stransi in ei spre job, spre o destinatie anosta. Sensul e oarecum greoi de reamintit, doar ritualul isi face jocul.
Dimineti reci ne imbratiseaza.
..............brrr, cine-si doreste asta ?!
M-am chef de seri, n-am pofta de dimineti. Imi ramane sa ador inca soarele cald al amiezii.

Senzatii de singuratati in dimineti, inima stransa.
Mi-as metamorfoza sufletul in ceva, daca si el ar vrea. Intr-un acel "ceva" care sa impuna mintii sa taca, sa nu-i mai vorbeasca, sa-l oboseseasca, sa-l stranga in el ghem. M-as metamorfoza in frunza ce pana in primavara urmatoare ar dormi somnul refacerii.

... iar daca eu as fi femeie-frunza, tu cine ai fi ?!

6 comentarii:

Liviu Velar spunea...

As fi suvoiul fierbinte de seva dezlantuit sa te scalde in foc si lumina, tinzand spre primavara!

Erys spunea...

eu as fi femeia-vant...atunci frunzele n-ar mai tremura si caderea le-ar fi de voie, doar atunci cand soarele le va subtia prea tare...in rest, as vorbi bland cu nervurile lor si le-as incalzi roua cu vesti calde despre primavara :)

Brandusa spunea...

Liviu,
Erys,
... ma incantati ca stiti si vreti sa fiti asa frumosi:)

Ghost spunea...

io aş fi ghost.

:)

Lotus spunea...

vântul care te răscoleşte... zăpada care mai apoi îţi va ţine de cald. şi solul pe care te odihneşti în tot acest timp.

Brandusa spunea...

Lotus, :)

..tu? ...floarea de lotus ?