
- Fii rezonabil domnule,doamna fiti serioasa !
... muge o societate,stransa bine cu cureaua,
sa nu-i cada voalul de pe ochi.
- Doamna nu mai radeti, domnule va credeam altfel,
parca sunteti doi copii, zau, n-aveti haz !
... se stramba peste ochelari, imbacsitele creiere.
- Aici nu se glumeste, treburi serioase asteapta.
Radem de visatori, radem de poeti, radem de copilarosi
... radem, radem a batjocora, radem a ura, ca noi nu mai stim
ce-i viata, ca avem sindromul X si Y de stres, de epuizare, de
dorinte nefaste, care ne cresc pe umeri niste aripi uriase,
ce nu stiu sa zboare. Asta nu-i ras, e jale.
Asa fac si eu, asa fac si prietenii mei. Supraincarcam bagajul,
apoi ne opintim si-l taram, plini de furie.
Si unul sta in drum si rade, radeee ...joaca un joc de copil,
deseneaza pueril o floare... si-i fericit.
Atunci ma intreb, cine mi-o fi spus, ca munca, munca si iar munca
innobileaza, a uitat esentialul, a uitat contraindicatiile in prospect,
interactiunile si primul ajutor in caz de supradozaj ?!
Rasul prostesc, e tare bun, credeti-ma !