Cine ti-a spus ?


- Fii rezonabil domnule,doamna fiti serioasa !
... muge o societate,stransa bine cu cureaua,
sa nu-i cada voalul de pe ochi.

- Doamna nu mai radeti, domnule va credeam altfel,
parca sunteti doi copii, zau, n-aveti haz !
... se stramba peste ochelari, imbacsitele creiere.

- Aici nu se glumeste, treburi serioase asteapta.

Radem de visatori, radem de poeti, radem de copilarosi
... radem, radem a batjocora, radem a ura, ca noi nu mai stim
ce-i viata, ca avem sindromul X si Y de stres, de epuizare, de
dorinte nefaste, care ne cresc pe umeri niste aripi uriase,
ce nu stiu sa zboare. Asta nu-i ras, e jale.

Asa fac si eu, asa fac si prietenii mei. Supraincarcam bagajul,
apoi ne opintim si-l taram, plini de furie.

Si unul sta in drum si rade, radeee ...joaca un joc de copil,
deseneaza pueril o floare... si-i fericit.

Atunci ma intreb, cine mi-o fi spus, ca munca, munca si iar munca
innobileaza, a uitat esentialul, a uitat contraindicatiile in prospect,
interactiunile si primul ajutor in caz de supradozaj ?!

Rasul prostesc, e tare bun, credeti-ma !

10 comentarii:

Erys spunea...

in toate trebuie un echilibru...altfel nu va exista nicicum armonie...rasul cu masura...dar si munca tot cu masura...nobil poate fi doar sufletul, iar pe el nu trebuie sa-l chinuim, ci trebuie sa-l ocrotim...

Brandusa spunea...

M-as dezechilibra putin spre partea vesela a vietii, sigur mi-ar place !
:)):)):)):))

mii de vorbe spunea...

de ce "creere"? de ce "inobileaza"? ce e "cereaua"?

Brandusa spunea...

=))=))=))
De ce, ce ???
Sa traduc, prostiile pe care le scriu, atat doar "cereaua" vru sa fie "cureaua" !

Pai daca e nevoie de traducere, ia doar fotografia si razi !

Florina R. spunea...

Râsul întotdeauna foloseşte: şi ţie, şi celorlalţi. Dar lor, numai dacă ştiu să îi tragă folosul!:)

Era o pildă despre asta. Se spune că într-o mânăstire s-a anunţat că va fi adusă o icoană cu Maica Domnului şi pruncul, făcătoare de minuni. La timpul resprectiv, au venit mulţimi de oameni, care au defilat prin faţa ei, spunând rugăciuni, şi lăsându-şi fiecare obolul. Pe la sfârşit, a venit şi un saltimbanc, care nu ştia nici o rugăciune. În faţa icoanei, a început să facă giumbuşlucuri, şi jonglerii cu portocale. Călugării, scandalizaţi, au pus mâna pe el să îl alunge. Însă icoana a zâmbit, şi s-a auzit o voce de femeie care a spus: "Lăsaţi-l, acesta este darul lui, şi e pornit din suflet. El nu a ştiut ce altceva să îmi ofere."

Te îmbrăţişez, şi o duminică minunată!

Brandusa spunea...

Buna Florina, multumesc, pilda spusa de tine nu a facut decat sa-mi intareasca crezul.
Imbratisez trecerea ta !
Duminica placuta si tie !

Marius spunea...

Rasul e bun, insa hahaiala imi provoaca o stare de voma. Instant !:)

mii de vorbe spunea...

E bine si-asa, chiar daca nu l-ai publicat...

mii de vorbe spunea...

E bine si asa, chiar daca nu l-ai publicat...

Brandusa spunea...

Marius, fericiti cei saraci cu duhul...ca a lor...