destainuire




Am zis: bun cu bun, bine cu bine, adun si nu mai scad nimic !

Din imbulzeala am urcat
pe treapta asta,
siragul de margele azurii s-a rupt
si gandurile s-au imprastiat.
Nedumerita am stat asa, privind...
intr-un tarziu m-am asezat,
si-am asteptat :
- sa ce ?
- sa cum ?
Nu stiu decat ca timpul tot s-a scurs
cand fata mi se adancise-n palme;
- fa-ti timp !
strigase din culise scenaristul
si mi-am facut, un timp al meu
de stat, gandit si asteptat,
de risipit
...
cand doua maini puternice m-au ridicat,
era tarziu, era o zi pe inserat,
sau pe la pranz, nici nu mai stiu
decat ca am vazut cum astepta
in fata mea o alta treapta;

am urcat-o !
treapta de treapta, Rai asteptand ...
in varf de degete il simt.

8 comentarii:

Dan Ioanitescu spunea...

FRUMOASA POEZIE.:)

Erys spunea...

un bilant in timp ce urci...e necesar...altfel n-ai sti unde te afli si unde vrei sa ajungi...

Adi Vera spunea...

E importantă urcarea. Iar dacă se întâmplă uneori să ai senzaţia că sensul e în jos, e pentru că viaţa te pregăteşte pentru următoarea treaptă, pe care paşii tăi să se imprime şi mai adânc...

Brandusa spunea...

Dan Ionitescu, multumesc, am scris exact ce-mi spunea cugetul, la o ora din noapte.

Brandusa spunea...

Erys, cred ca pauza mi-a fost "bilant", acum sunt pe cealalta treapta si tot asa, vrand , nevrand inaintez.
Ca toti ceilalti, de altfel.

Brandusa spunea...

Adi, mi-a placut, ce si cum ai intepretat gandurile mele, foarte adevarat.

Florina R. spunea...

Minunată scara ta spre cer! Şi, e foarte adevărat că unele trepte nu le putem urca decât cu ajutor. Este o smerenie şi să înţelegi asta...

Mulţumesc că mi-ai reamintit că trebuie să urc...Uneori, cred că mai mult stagnez!

Te sărut!

Brandusa spunea...

Florina, stagnarea are sensul ei, dar in curand urci, asa e scris !