destainuire

Am zis: bun cu bun, bine cu bine, adun si nu mai scad nimic !

Din imbulzeala am urcat
pe treapta asta,
siragul de margele azurii s-a rupt
si gandurile s-au imprastiat.
Nedumerita am stat asa, privind...
intr-un tarziu m-am asezat,
si-am asteptat :
- sa ce ?
- sa cum ?
Nu stiu decat ca timpul tot s-a scurs
cand fata mi se adancise-n palme;
- fa-ti timp !
strigase din culise scenaristul
si mi-am facut, un timp al meu
de stat, gandit si asteptat,
de risipit
...
cand doua maini puternice m-au ridicat,
era tarziu, era o zi pe inserat,
sau pe la pranz, nici nu mai stiu
decat ca am vazut cum astepta
in fata mea o alta treapta;

am urcat-o !
treapta de treapta, Rai asteptand ...
in varf de degete il simt.