Versurile noptilor lungi Mi-am curatat sufletul in petale de trandafir , am lasat deoparte indoielile, reculegand arome . Amortita-mi viata sta in asteptare ! Rogu-te pe tine ora, sa ramai diforma ! Rogu-te pe tine viata, cauta speranta ! Dureri se leapada de doruri, iubiri se scutura de trup, statornic gand, asteapta ziua in voce arde nebunia, accente pe cuvant in gol de fraza Meschina, ora mea din noapte trezita sa-mi inhibe visul ! Si-am ars pana la capat … Eu, tigara ta de foi uitata in scrumiera !
Comentarii
Ceea ce fac îngerii pentru noi, o ştim la modul teoretic, dar ara fi nespus de greu să înţelegem practic! Ni se spune că şi noi trebuie să iubim asemeni îngerilor. Acesta este idealul de iubire. Dar noi, sărmane bucăţi de tină, nu putem iubi întotdeauna aşa! Răutatea, trădarea, lipsa de frumuseţe interioară, de multe ori ne îndepărtează. Putem, cel mult, să trecem mai departe şi să iertăm, dar iubirea noastră nu va mai fi la fel. Nu ştiu cum pot iubi îngerii în ciuda a orice! Cred că mai avem multe de învăţat...
Mulţumesc pentru minunatul mesaj, şi aş dori să îl public şi pe facebook, pentru că merită văzut de cât mai mulţi!
Apropos, blogul pe care l-ai indicat ca sursă îl cunosc şi eu, l-am vizitat de câteva ori în ultimul timp. Ştii că noi avem gusturi asemănătoare!:)
Te îmbrăţişez, şi îţi doresc să ajungi mai repede asemeni îngerilor! (Că eu mai am ceva de învăţat, încă.) Aici pe pământ, desigur...
Da, gusturi comune, fire nevazute, leaga, oameni si ganduri.
Cu mult drag, voi impartasi tie si celorlalti, frumuseti de suflet!
Si tie, si ingerasilor de langa tine, zambete !