ma (re)cunosti ?!

Mi s-au albastrit degetele umbland desculte prin stari,
si ochi-mi sunt mai mici, si mai nevazatori,
si paru-mi sta rebel, neprins intr-un inel.

Curge bleu si curge albastru, din rosu si din astru,
curge afanand pamantul, seva din copilarie,
seva adolescentina, ramasa, pe-un varf de cetina.

De nu ma cunosti, imi recunosti pasul,
usor maiastru, usor cadentat, simplu la purtat,
captand asfaltul de sub el ... in verdele placerilor.

Mi-am terminat culorile fragede, invaluita de intense;
rascoapta cerneala-mi curge lacrimand accentuat cuvinte,
in zambete de ceara, mortala...si nu-i grimasa, e reala.

********



12 comentarii:

BORGIA spunea...

eu te recunosc..si ma recunosc..pt ca sunt "albastra " si eu...superb poem..mi ai lipsit!

Nymphetamine spunea...

cine nu v-ar recunoaste pe dumneavoastra?:)

Liviu Velar spunea...

Verdele placerilor! Asa da, parca te recunosc! E un cantec pe care incerc sa-l ingan deodata cu tine.

Brandusa spunea...

Borgia, te vad deja, in albastru. Hai sa spargem un val de mare :)

Brandusa spunea...

Nymph..o sa-ti zic Nimfa, zau e prea lung denumirea ta si tu esti usoara in scris ca o adiere.:)
Uite eu asa te (re)cunosc :)

Brandusa spunea...

Liviu Velar...si verdele inimii:)

Ryanna spunea...

ce frumos curcubeu eşti!:)...

chiselart spunea...

beautiful !!!! felicitari !!!....:)))

Brandusa spunea...

Ryanna privita de tine, o alta artista a culorilor, iti multumesc :)

Brandusa spunea...

Chiselart, bine ai venit pe blogul meu :)
Am trecut cateva clipe si ti-am admirat lucrarile :)

pandhora spunea...

verdele este preferatul meu...si totusi in secret sunt indragostita de albastru...
asa usor plutesc versurile tale...:)

Brandusa spunea...

Pandhora te imbratisez, cu verde, cu albastru :)