Cuprinsa



Unde incepe si unde se termina povestea,
cum ne dorim nebuni a noastra sa fie,
acum , aici cat timpul nu-i trecut;

unde se rup bucati si nu se mai lipesc,
cand ne amagim si suntem departe de ea,
tot mai departe, infinit perfecti cu inima,
si destramati cu sufletul;

unde a izbucnit in muguri vii dorinta,
in flori albe de vis pe ram de paradis,
nu se mai stie controla, nemarginirea ta, a mea.

Si-ai aparut de nicaieri, strafulgerand de pasiune,
acceptul si uimirea, pacatul si desavarsirea,
in brate de furtuna, ai leganat incet iubirea.

Nicicand zborul nu va mai fi acelasi,
nici cantul vechi, cel patimas,
de-l murmuri azi, usor cu buzele,
desavarsind si calea si menirea.

....... cuprinsa .......
*****************

2 comentarii:

Liviu Velar spunea...

Ce elegant te invalui in cuvinte de cremene, care ti se par probabil matasoase! Dar mi-am ingaduit sa cred ca macar pe alocuri dau de ce simti in realitate, te gasesc...

Brandusa spunea...

Liviu Velar, starile sunt ale mele, iar cuvintele le imprumut din tolba comuna, ca mai apoi sa le redau libertatea.
Multumesc pentru ochiul tau obiectiv :)