Ea - in balanta
Un taler de lumina, cumparat din colt de cer, cat un ciob mare din el ... se balansa, ritmic, leganat .
Opus, un taler de negura deasa, din noaptea noptilor capoasa, dansa step pe jumatatea sa de balanta.
Ceasornic, timpul se ondula in greutatea lor, cand zambind luminii, cand zambind noptii . Simfonii de cadre, pe jumatati de masura.
N-as fi aflat de existenta talerelor daca o clipa nu m-as fi oprit sa scriu curgerea, si nu m-as fi lovit cu tampla de pragul deznadejdii ... trecator si el, inclinat si el, de umbre, penumbre si contraste.
Jos draperiile, geamurile imi sunt prea incarcate, ... si nu mai vad, si ma lovesc ... ades !
Comentarii
Mă atingi la corason cu melodia asta. Şi când te gândeşti că toată sensibilizarea asta e inutilă. Inimioara face bâzz, bâzz şi apoi...nimic.
Câteodată am impresia că ceea ce întâlnesc în blogosferă seamănă cu un echipaj smurd. Numai că în cazul meu săracii de ei încearcă resuscitarea cuiva care a murit de 2 ani.
:))
Vezi, niciodata nu stii unde calci, unde crapa..si de unde apar salvatorii ! :))
:(
Stau la "macerat" sa prind forma, aroma si gust, sa-mi vada fata apoi in oglinda, daca mai merit atentia mea, ori ma vand de fraera pe o "para" :))
:))
draperiile date la o parte chiar si cu pretul cucuiului...merita...
lumina e tot ce conteaza...
La mine a crescut ditamai cornu' şi degeaba.
:))
Pup!