Tu din care cana bei ?!



Dar din cupa palmelor, apa pura de izvor o stii bea ?!
Dar lumina fara ciobul fumuriu de sticla o stii privi ?!
Dar talpa goala pe pamant o stii calca ?!
Dar, dar .... poate de azi, poate de maine ... si de ce nu ?!
Poti ura iubirea ?! O poti ascunde de explozia din tine ?!

Este timp, un timp infinit si e al tau, tot timpul vesniciei,
iar viata este o stare,
in care te poti grabi putin, sa traiesti toate acestea.


19 comentarii:

Joker spunea...

Pfff.......
Din care? Din aia de unde apa nu se cloceşte.De acolo de unde gospodarul fiinţei ştiie ce să facă cu cana, cu apa pardon.
:)
>:D<

rosia_lady spunea...

eu as bea din cana cea roz..

Ryanna spunea...

evident eu beau dintr-o cană de epocă:)..desigur întrebarea nu era pt.mine,dar să depăşesc faza introducerii ptr.a trece la subiect...interesantă întrebarea,"poţi urâ iubirea,o poţi ascunde de explozia din tine"?..eu zic că daaaaa,şi încă ce..urăşti iubirea atunci când îţi întoarce spatele..o scunzi trăind cu explozia din tine şi suferind precum un câine..iar nu sunt la subiect..tu ştii mai bine cui te adresezi..dar ca adaos..să te fereşti cât poţi de tare de cel,cea,care iubeşte iubirea..eşti o victimă sigură în calea acestora caz în care te minţi că ai şi întâlnit marea iubire...
să fii iubită de toţi,chiar şi de iubire!:)

BORGIA spunea...

din pacate..din amandoua..bine ar fi fost sa servesc doar pink..dar starea mea este "emo" acum..this is it..mai vreau postari de ale tale..be happy..with your pink cup..

Brandusa spunea...

Joker, paradoxul sta in lingurite, sunt la fel :)
Tu doreste apa pura statornica existenta in ambele, existenta in ura, la fel de intens ca si in iubire si daca nu le inveti pe amandoua, nu le stii deosebi...iar viata sta la panda, la coltul strazii tale sa te traga de urechi, sa te faca sa inclini balansand in ambele directii.
Echilibrul este in amestecul starilor, frumosul este in toate culorile combinate, atat in alb cat si in negru...prin punere in valoare.
Acum eu am zis, tu ai liber spre a-mi replica :))

Brandusa spunea...

Rosia_lady, bea, pana la fund, apoi o umplem, iar si iar pana cand vei dori si altceva :)

Brandusa spunea...

Ryanna, foarte adevarat ce spui, cunosc sentimentul forfecarii, al inabusirii trairilor :). Dar nu si daca se merita asa. Am preluat sfatul tau, il stiu, si-l incarnez sufletului meu, odata mai mult pentru ca vine de la tine.

Vorbesc cu voi toti la o cana de ...(ce vreti voi).Prin postari ma deschid voua si astept diversitatea ideilor :)
Te imbratisez :) cu iubire !

Brandusa spunea...

Borgia, eu zic ca e firesc din amandoua.Uneori sunt atat de aproape, incat limita dintre ele devine invizibila.
Accept urarea si-o trimit in soli de frumusete inzecita tie :)

Blue Freedom spunea...

Din niciuna!
O să mor de sete?
Nu.
Mie chiar mi-a dispărut setea de ceva vreme.
Şi tot ce fac e să privesc apa care curge pe lângă, printre şi chiar pătrunde în atâtea căni.
:)

Brandusa spunea...

Blue, bine Albastrita-fata-faina :))
Tu sorbi cerul, iti tine de foame si sete, las ca stiu eu :)
E o fericire si asta, sa poti privi apele, sa le vezi sorbite, stii ?!

Blue Freedom spunea...

Ştiu şi eu dacă e chiar "o fericire"?
:)
Mai degrabă e un fel de pace, o linişte a contemplării pe care o faci din afara şi cu suverană detaşare. Niciun strop nu te atinge, niciun val nu te tulbură şi nicio sete nu te îmbie.
:))
Sigur că e ridicolă şi plină de preţiozitate orice comparaţie, dar fără voie mi-am amintit de câteva versuri din Luceafărul lui Eminescu:

Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.

Brandusa spunea...

Blue, tocmai acesta e punctul spre care tind sa duc conversatiile noastre virtuale. Acela ca totul conduce spre o asemenea stare, cand ai sorbit din toate, si te inalti, sau te detasezi, nu mai cauti sa delimitezi starile, nu-ti mai numeri pasii, lasi apele sa curga.

Iti surad atat de des tocmai pentru ca esti, asa cum esti si nu-i pacat sa fii pe treapta luceferilor, ori a patimasilor... si ai dreptul ca om sa fluctuezi, sa stagnezi, sa doresti, sa nu mai doresti, sa pulsezi simtaminte, ori sa le adormi.
Viata e o stare libera :)

Blue Freedom spunea...

:)
Am înţeles.
Oricum, nici nu-mi făceam vreun proces de conştiinţă faţă de starea aceasta. O am şi...atât! Nu mă bucură, nu mă întristează. Cu atât mai puţin să mă îngrijoreze.
Poate că puţin mă miră, dar fără intensitate. E un fel de "interesantă chestie" rostit interior, fără nici măcar un semn de exclamare.
:)

pandhora spunea...

chiar daca alegem cu toata inima rozul...uneori se mai rataceste cate putin cenusiu...
viata este o stare...extraordinare cuvinte...am ramas gandindu-ma la ele...

Liviu R. spunea...

daca iubirea are culoarea roz, atunci imi place la nebunie rozul :)

Brandusa spunea...

Pandhora, aceasta este viata, frumoasa in diversitatea ei. Sigur patinam in cenusiu, ca mai apoi sa stim cum se gusta fericirile...iar daca nu invatam, vom patina iar...si tot asa.
Multumesc tie si gandurilor tale :)

Brandusa spunea...

Liviu :)) optimism debordant sa fie !

Erys spunea...

omul care are răgazuri bea şi dintr-una şi din cealaltă...:)

Brandusa spunea...

Erys, si de nu are, va trebui sa-si faca :)