Tu din care cana bei ?!
Dar din cupa palmelor, apa pura de izvor o stii bea ?!
Dar lumina fara ciobul fumuriu de sticla o stii privi ?!
Dar talpa goala pe pamant o stii calca ?!
Dar, dar .... poate de azi, poate de maine ... si de ce nu ?!
Poti ura iubirea ?! O poti ascunde de explozia din tine ?!
Este timp, un timp infinit si e al tau, tot timpul vesniciei,
iar viata este o stare,
in care te poti grabi putin, sa traiesti toate acestea.
Dar lumina fara ciobul fumuriu de sticla o stii privi ?!
Dar talpa goala pe pamant o stii calca ?!
Dar, dar .... poate de azi, poate de maine ... si de ce nu ?!
Poti ura iubirea ?! O poti ascunde de explozia din tine ?!
Este timp, un timp infinit si e al tau, tot timpul vesniciei,
iar viata este o stare,
in care te poti grabi putin, sa traiesti toate acestea.
Comentarii
Din care? Din aia de unde apa nu se cloceşte.De acolo de unde gospodarul fiinţei ştiie ce să facă cu cana, cu apa pardon.
:)
>:D<
să fii iubită de toţi,chiar şi de iubire!:)
Tu doreste apa pura statornica existenta in ambele, existenta in ura, la fel de intens ca si in iubire si daca nu le inveti pe amandoua, nu le stii deosebi...iar viata sta la panda, la coltul strazii tale sa te traga de urechi, sa te faca sa inclini balansand in ambele directii.
Echilibrul este in amestecul starilor, frumosul este in toate culorile combinate, atat in alb cat si in negru...prin punere in valoare.
Acum eu am zis, tu ai liber spre a-mi replica :))
Vorbesc cu voi toti la o cana de ...(ce vreti voi).Prin postari ma deschid voua si astept diversitatea ideilor :)
Te imbratisez :) cu iubire !
Accept urarea si-o trimit in soli de frumusete inzecita tie :)
O să mor de sete?
Nu.
Mie chiar mi-a dispărut setea de ceva vreme.
Şi tot ce fac e să privesc apa care curge pe lângă, printre şi chiar pătrunde în atâtea căni.
:)
Tu sorbi cerul, iti tine de foame si sete, las ca stiu eu :)
E o fericire si asta, sa poti privi apele, sa le vezi sorbite, stii ?!
:)
Mai degrabă e un fel de pace, o linişte a contemplării pe care o faci din afara şi cu suverană detaşare. Niciun strop nu te atinge, niciun val nu te tulbură şi nicio sete nu te îmbie.
:))
Sigur că e ridicolă şi plină de preţiozitate orice comparaţie, dar fără voie mi-am amintit de câteva versuri din Luceafărul lui Eminescu:
Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.
Iti surad atat de des tocmai pentru ca esti, asa cum esti si nu-i pacat sa fii pe treapta luceferilor, ori a patimasilor... si ai dreptul ca om sa fluctuezi, sa stagnezi, sa doresti, sa nu mai doresti, sa pulsezi simtaminte, ori sa le adormi.
Viata e o stare libera :)
Am înţeles.
Oricum, nici nu-mi făceam vreun proces de conştiinţă faţă de starea aceasta. O am şi...atât! Nu mă bucură, nu mă întristează. Cu atât mai puţin să mă îngrijoreze.
Poate că puţin mă miră, dar fără intensitate. E un fel de "interesantă chestie" rostit interior, fără nici măcar un semn de exclamare.
:)
viata este o stare...extraordinare cuvinte...am ramas gandindu-ma la ele...
Multumesc tie si gandurilor tale :)