Arderi in ceara


In vechi biserici, ziduri reci,
ard picuri de ceara,
zilelor,noptilor de veghe amara;
o orga isi striga pe-altar neputinta
... iar eu ma innec in falduri frivole.
Ticaitul minut sarac in vocale,
se umple-n refuz si trece batran,
in ora vecerniei, vanduta inserarii,
captiv intre buze, prizonier murmurarii.
O clipa mai stau si-am sa plec in luminina,
o clipa zabava si-am sa trag iar cortina ...
dar capul plecat  ma vrea asa, stana,
eternei secunde sa-i simt nemurirea,
cum vietii ii ard statornic  pieirea.

               CONTRAST :




2 comentarii:

erys spunea...

frumos ai simtit, frumos ai scris...
te imbratisez! :)

Brandusa spunea...

Multumesc Erys !
... si eu te imbratisez cu drag.