Zanatec gand-scriptura

(sursa foto: aici )

Uneori imi pui lanturi grele,
ma frang cumplit sub ele;
... si tot tu vii, le mangai,
le zdrobesti, le-arunci si le rotesti.

Alteori esti praful jucaus,
ce zilnic imi sta pe sub piele,
zambet gadilit pe buze,
si rasul zilelor fidele.

M-arunci la cos, in saritura,
ralet ma razuiesti, ma sfredelesti scriptura.

Rostogolim prin viata stari,
cand sus pe munte, jos pe mari,
stramtori de inimi, oglindiri;
azi eu privindu-ma in tine,
tu maine cautandu-te in mine.

eRAM eU ?? eRAI tU ?!


(sursa foto: aici )

Cand eram eu ?! Azi, ieri...atunci ?!
Dar tu, cand crezi ca erai ?!

Reteta regasirii :

Ingrediente: - un sac ros de timp preferabil gros;
- niste tenisi prafuiti aruncati de veacuri;
... si omul cu suflet cu tot.

Compozitie: Fiinta umana se cerne si se adoarme pana cand uita cine este.
Abia trezit si zbuciumat i se pune sacul pe trup cu gaura in sus, asa incat sa-i vada soarele minunatia de cap, mainile se lasa si ele libere, iar picioarele se acopera pana la glezne cu lungimea sacului. Nu in cele din urma tenisii vor acoperi picioarele. Imediat se va impinge trupul omului pe un drum neumblat decat de animale.
Compozitia se va lasa la viata ... cam cat duce ata si mosorelul.

Atentionari speciale: dupa cateva etape de viata, omul se ia si se lasa la bai de soare pe margine de ape ... asta pentru reimprospatare.

Cine se crede "copt" la minte poate incerca in propria bucatarie, pe propria piele...iar rezultatul ( gust, miros, crez, abnegatie, revenire la tarana ...zbor, picaj...) va fi de-a dreptul uimitor.
:)
:)
:)

Zambetele mele neincrezatorilor !!!


Trepte de scara spre cer

Stii cata ceata se strange,
lant si brau frange ?!

Stii cate urme in linie merg,
necunoscute, necunoscuti ce converg ?!

Stii cate ore au ticait,
in ceasul din tampla adormit ?!
.................
................
Stii, ori nu stii ...tot tu vei fi,
pe trepte de scara urcand-coborand,
rulanta si-al ei motoras vrand-nevrand,
scenarii de viata glumeata;
eram (erai), sunt (esti), ... un simplu cuvant.

(sursa foto: aici )

E bine in mine

Cer, mister,
palme indreptate spre el;
cautare, zbucium, dezvaluire,
ochii mari privind in nestire;

cunoastere ca punct final,
schimbata-n unii in banal;

si dincolo de ele, vrere,
conditionata din unghere;

brate-mi prinzi in pace,
launtric echilibrul tace;

binecuvantata'n bine,
in azi, in maine,
primesc ce vine.


Daca azi ma ierti de toate "relele",
maine le voi repeta ca un clopot dogit,
si iar ma vei ierta ...
pana cand clopotul lor va amuti;
nici un dangat nu-si va mai permite,
sa rupa linistea iubirii nestirbite.

Ti-am prins busuioc in par, mai ... :)

Uff, dupa o lupta stransa, corp la corp cu nametii de afara, ajung victorioasa in birou.
Ce sa mai zic, e de poveste, e peisaj rupt din vremea copilariei, cand plecam cu saniile pe derdelus si pana cand nu se insera nu ma prindeau bunicii prin casa.
... si ce bine mirosea focul in soba lor mica din bucatarie ... si ce buna era mamaliga prajita pe plita (mmm deja mi-e pofta :)) ) dar turtele si laptele cald ... nu va mai spun, ce gust bun avea gemul de prune cu nuca ... gata ca mor de pofta :)).

... si nu's de ce , si nu'stiu cum ;) m-a prins veselia copilariei, ochii imi rad, si contrar celor ce spuneam uneori imbufnata, pentru toate astea iubesc iernile copilariei mele.

Nu ma astept sa fiu azi foartea atenta, ori dispusa spre a realiza"sarcinile" muncii mele, asa ca fredonez "Mi-am pus busuioc in par mai ,..... tra, la, la ".... ca-i de-a noastra romaneasca, cui nu-i place sa traiasca ...hop, sa, sa :))