Arderi in ceara


In vechi biserici, ziduri reci,
ard picuri de ceara,
zilelor,noptilor de veghe amara;
o orga isi striga pe-altar neputinta
... iar eu ma innec in falduri frivole.
Ticaitul minut sarac in vocale,
se umple-n refuz si trece batran,
in ora vecerniei, vanduta inserarii,
captiv intre buze, prizonier murmurarii.
O clipa mai stau si-am sa plec in luminina,
o clipa zabava si-am sa trag iar cortina ...
dar capul plecat  ma vrea asa, stana,
eternei secunde sa-i simt nemurirea,
cum vietii ii ard statornic  pieirea.

               CONTRAST :




SINGULAR

De astazi scriu doar pentru mine.
Nepardonabil gestul meu.
Sa-l cert, sa-l iert...sa-l daruiesc ?!




Senzatie de cioburi

Se sparg bucati diforme,
sunet ceramic cazut pe podea,
senzatie de cioburi imprastiate,
in spatiu din si de langa mine.

Se sparg cioburi de zile
si nimeni nu mai stie,
nimeni nu mai aude,
cum omul de langa e praf,
in sufletul mut si corpu-i de lut.


 http://ligiaseman.wordpress.com/2011/05/04/alin-cristea-jurnal-de-lectura-portrete-din-cioburi/

eXplica-mi

eXplica-mi ce eu am limite a pricepe,

eXplica-mi ce  mi se intampla dupa ....
dUpa tine, dupa mine,
sI ca sa ne intelegem mai bine,
eXplica-mi nonlogica timpului nostru ?!

nE zboara filele de zor,
sI-n fila urmatoare eu ma dor,
dE azi ca a trecut, de maine ca-i acolo,
dEsi nici tu n-o  vezi, si-ai vrea sa stii.

iN tipatul urlat al disperarii,
sTridenta rasului, surpriza-fericirii,
aS vrea sa stiu, ai vrea sa-mi spui
tE rog...ce-i maine si dincolo de noi ?!

eXplica-mi fara a ghici,
sI  fa-o clar de poti,
 iN litere tipare .





Mi-am dansat viata







 Acordurile isi schimba starea, 
pasul stang incurca dreptul, 
asezari de  unul inaintea celuilalt ...
 cadenta din mers striga ; 
ba nu, danseaza un aerul din jur,  
plescaie  apa ploii reci cazute...  
imi danseaza viata, minut cu minut. 

 Brate ce impreuneaza maini, 
ochi in cautari de ochi, 
calmuri si balansuri candide, rapide ... 
conglomerat de clipe visate; 
viata-n ritm, picuri de dans.


Stii, nu ti-am mai scris demult



Stii, nu ti-am mai scris demult,
de cand luna ma ducea la tine-n  gand,
de cand cerul ma insenina-n surasul tau,
sunand astrala dulce vocea lui;

stii, nu ti-am mai spus atat de des,
in proza bruta sau in vers,
 ce vocea stie cel mai bine,
 sa te incante, sa te aline;

... si ma condamn o clipa-n gand,
imi reintorc privirea si-ti surad ,
caci esti aici si stii ca-ti scriu
dar mai mereu prin gesturi, nu-n grai viu.
;)