Cand nu te poti opri




Cand nu te poti opri ...o faci ... si o tot faci... pentru ca esti/sunt ceea ce faci.
...si  lumea continua sa fie la fel, si viata ta/a amea continua sa fie la fel.
Si poate e bine si frumos sa fii asa .
De ce te-ai opri....de ce ai schimba ??
Poate doar ai domoli furiile si ai privi mai atent clipa...si lumea ar deveni alta.
Taci si priveste...taci si asculta...opreste-te cat sa-ti respiri viata, cat sa-ti umpli sufletul si sa-ti oxigenezi creierul...cat sa simti ca te atingi si esti atinsa... cat sa stii unde esti si pentru ce...si pentru cine.

(... parte din indemn pentru mine/pentru oricine .)

2 comentarii:

Anonim spunea...

... înfiorarea toamnei să fie?
Un fior fără identitate m-a pus pe gânduri...n-am mai plecat de mult la cules amintiri.
Am rămas mult lipit de răceala formelor fără glas și îmi dau seama că mă apropii cu timiditate de copacul cu care altadată conversam intr-un limbaj comun, când verde, când aramiu.
Probabil mi se intâmplă pentru că port toamna in mine incă de pe vremea fragedei primăveri-a vieții mele - nu știu de ce nu mă satur niciodată de fascinantele ei spectacole.
Se arcuiesc bolți de acuarelă, predominant galben-ințelept trecând seducător intr-un arămiu-prețios.
Singurătatea de toamnă-asta era ! - miroase a vise dragi și inconjoară cu un nimb alb-impecabil amintiri, obligatoriu frumoase, zâmbărețe.
Am uitat una din limbile picurate in noi de extazul de-a fi simultan toate fiintele si formele universului....

...nu m-am putut abține, trebuia să mă uit inăuntru. Felicitări ! Mi-a plăcut ! Un fior, o senzatie, un soi de liniste...nu știu exact ce mi-a ademenit simțurile. Pentru o clipa am inchis ochii si-am zambit !

Liviu Velar / cafeneauainsinguratilor.wordpress.com spunea...

cu solidaritate nostalgica