Gustul ciorbei de acasa

Cand tinereii devin liberi...se apuca ei de borsul lor si folosesc ingrediente care mai de care mai altfel decat au fost invatati de acasa. Pentru ca "acasa" borsul are un gust de care ei is super satui...si atunci schimbarea lor e una din cele mai atractive si pertinente idei.
Freedom !  (vorba unei prietene)
...si dai si  lupta cu ciorbita. Mai pe foc, mai pe racire, mai amestecand, mai topaind.
Iar cioba lor e ba prea picanta, ba prea acra, ba amara...un gust irezistibil de bizar cu care cred ca s-ar putea obisnui, ba chiar il recomanda altor bucatari de viata incepatori .

Intr-un tarziu isi amintesc ce se spunea in cei ani traiti "acasa" si li se deschide un dor, un dor de bine si de bun ...si vor macar o lingura...macar un polonic mic ...macar un castronel...macar o oala din cea ciorba batraneasca .
Dar anii trec... si ei se trec..si noi ne trecem...iar istoria mereu se repeta, generatie de generatie.



2 comentarii:

Borgia spunea...

Eu tac. Chitic. O sa gatesc si eu ciorba. Nemancata poate. Sau dorita..vom trai si vom vedea. Io nu dau cu oala..duar cu lingura. De lemn. Asezonata su sare amara. Nici macar de mare. Nah.

Brandusa spunea...

Borgiuta..cuma am zis..istorioara se repeta.
Ai grija la sareeee !!! ...ca-i amara :))
Asa se tipa din culise . :)