Prolog la epilog

De suna al naibii de ciudat,
sa ma indoi stand dreapta ;
nu crede ca-s si dezechilibrata.

Dar dreapta inclinata nu se mai poate,
cand ascultam placute soapte,
iar inclinata nu-s niciunde,
chiar de franturile mi-s ude.

E epilog in era mea,
cu un prolog in era ta.

 M-am masurat aseara toata,
eram cand ba in parg, cand coapta,
pe sfert de trup, pe-a doua jumatate.

Si mi-am promis sa nu-ti mai scriu,
da-mi face bine...si-i tarziu.

                       ~ SimM ~


Un comentariu:

Borgia spunea...

Iti comentez analiza pe text,altadata. Acum tac . Si mi pica ceva sarat pe limba.