pas de melc

O splendida dimineata de toamna, prinsa-n cleme de soare ... asa incepea ziua !
Dupa cateva zile mohorate cu ploaie si frig, melcii iesisera intr-o scurta plimbare pe bulevard.( daca as spune,lunga, nu m-ati crede)
Oameni grabiti spre munca, spre piata, spre ... glasuri de copii veseli inca de dimineata ...
pasesc si calca, "crantz", cate o cochilie de melc, cu vietatea in el.
Doar la cativa centimetri distanta, un alt melc isi cara greutatea la soare, casa si masa, mergand spre viata, prin viata, cu destoinicia unui sisif, in pasul lui grabit,tarat si fericit.

Daca oamenii ar fi melci, acum, cat de lunga ar fi o zi ?!
Dar un an ?! Dar o viata ?!

Sau chiar sunt ?!

12 comentarii:

Unna spunea...

iti spun eu... e lunnnnga o zi de melc...

Erys spunea...

...cand faci lucrurile ca melcul, incet, incet...si zilele par mai lungi...

Brandusa spunea...

Unna, prin analogie si viata melcului ar fi...lunga, daca un pas grabit sau o mana de om, n-ar intrerupe cursul !
Si oare antenutele de melc, sunt capabile sa transmita sau sa recepteze ?!
Emit ganduri zambind ! Oricum miscarea lor in fata stimulilor ar fi lenta !

Brandusa spunea...

Erys, am pornit dimineata cu pricina, de la concluzia ca, indiferenta oamenilor fata de vietati si natura, face din noi o "rasa superioara si inteligenta" (cica) extrem de dezordonata si egoista.

Cpt.(r)George"six-ray"ACIN spunea...

Tacerea melcilor,"spune"multe

silvia spunea...

Intreaga noastra viata poate fi una de melc....sau nu.....depinde de noi si totusi de ingerii nostri pazitori :)

Brandusa spunea...

George, sigur se comunica, in tacere !

Brandusa spunea...

Buna Silvia, iti surad in prag !
Si da intreaga noastra viata poate fi, sau nu...de melc !
Adevarat ce spui !

Florina R. spunea...

Povestea cu melcii am remarcat-o şi eu, şi nu o dată! Probabil, tot aşa de nepăsători calcă în picioare acei oameni şi lucrurile mici, dar frumoase ale vieţii lor, în goana după cele "importante"!

Eu, personal, înainte să citesc acest post:), am hotărât să arunc în iarbă toţi melcii întâlniţi pe şosea. Şi uneori, am primit priviri ciudate...:) Ditamai doamna, cu ochii după melci!:))

Te puup, şi să ai parte de atâtea bucurii, câţi melci ai salvat!

P.S. Eu admir la melci un lucru: voinţa, hotărârea. Deşi puterile le sunt atât de slabe, uneori pornesc la drumuri lungi şi obositoare, pentru ei, doar pentru a găsi câteva fire de iarbă - Tărâmul Făgăduinţei!:)

Brandusa spunea...

Florina, gand in gand cu tine !

Anonim spunea...

Gand bun FLorina! Cu iubire de melci inainte...

Florina R. spunea...

Multumesc, la fel si dv.!