Oamenii si poftele lor, nebune, nebune ...nebune.



Adeseori exclamam :
-Am o pofta nebuna sa ... !

Pofticiosii isi cunosc bine poftele culinare, nu si pe cele ancestrale,
nu si pe cele devenite automatisme. In egala masura cu insetatii le
cultiva. Rar, un om isi suprima pofta. :) De ce rar ?! Pentru ca pofta
devine urlet, creste in intensitate si "este" ceea ce a poftit.

Un scriitor, de exemplu are o imensa pofta de a scrie si scrie, chiar
daca opera sa va fi prima in rafturile cititorilor secolului sau va umple
ravas cu ravas cosurile de hartie.
Calatorului ii sta bine cu drumul, si n-am spus eu asta :), el cauta intinerarii,
destinatii si culmea le si gaseste.

De unde pofta asta, cine o naste si cine o altereaza ?!
Ochii sunt pofticiosi, vad si cer. Gura cauta gusturi. Inima influxuri de sange.
Mainile pipairi.... si nu numai simturile poftesc. Caracterul se formeaza poftind.
Pofte satisfacute sau nesatisfacute in vieti anterioare, gene cu care ne nastem, clipe pe care le dorim poftindu-le...atasamente prin pofte.
Logica imi spune ca un visator este un mare pofticios, are multitudine de pofte,
vii, clare, amalgam in categoria "de realizat, de simtit, de trait".
Numitii "echilibrati", ajunsi la maturitatea unei pofte, au burtile destinului pline cu doua,trei satisfactii si-si repeta felul "mancarii" zilnic, spunand
" Asa m-am obisnuit, asta imi doresc ".

Dar cand nu mai poftesti nimic, cand sensurile dispar, poftele se atenueaza, vrei o anumita pace, o anumita liniste ....ajungi la pofta cea mare, de a nu mai pofti pamantean ?!

Fabulez, adevarat, dar uite cum vad pofticiosii la mese mari, langa ciolane grase,
care infuleca nesatui, maraie precum cainii, dau din cozi, aplauda, executa "sezi pe coada" si dintr-o sila de ei, mi se face dintr-o data pofta sa plec spre o alta destinatie, unde pofta mea si-ar descoperi alte conotatii.

Si totusi aici au trait pofticiosii lumii si s-au bucurat de poftele lor inalte, oachese, nelimitate, radiante.

Si voi chema la scena pe cel ce striga lumii :
- "Asta-i pohta ce-am pohtit!"

De va este pofta ori teama .... de iubire, las pe masa cirese coapte (in ton)
:)


16 comentarii:

Septembrie spunea...

Mulțumesc, au fost delicioase! Poftele....mie îmi indică o slăbiciune. E superb însă să le poți controla.

Brandusa spunea...

Septembrie tu ce zici, nu este si asta o pofta, pofta de a le controla ! :)
Imi plac ciresele, le mananc cu ochii, le pap cu pofta :))
Mai ia, de se termina, merg la furat :))

Septembrie spunea...

E superb a te controla, pe tine....nu și pe alții. De a spune Stop poftelor "rele"....
Aș mai lua, dar las și pentru alții. Nu vreau să cazi în păcat pentru mine..:)

Brandusa spunea...

Septembrie, bunicul meu drag spunea " ehei Brandusa mosului catarata bunicului, atata pacat sa ai tu ca furi flori si cirese" :)) Asa ca fii pe pace!
... si da, autocontrolul ne deosebeste si ne duce pe o alta treapta, superioara, cand il folosim cu cap :)
Pup !

Suflet de curva spunea...

Bre... impresionant,

Brandusa spunea...

Eh na, bre suflete ce sa fac ... impresionez :)
Tu ?! Ce vant te zboara prin blogareala :) asa goala ?? :)
Vrei cirese ?

Maria Postu spunea...

Foarte frumos vorbesti despre "pofte" ca dorinte, ca dor fara satiu, cum zicea un poet drag mie...Unele pofte sunt constructive, altele, anihileaza poftele altora.Cu cat doresti mai putin, cu atat te apropii de sfintenie.De ce atatea pofte nocive?daca ne-am elibera de tirania poftelor si ne-am limita la lucruri simple, viata ar fi mai frumoasa.

Ryanna spunea...

eu trec printr-o perioadă în care mi-a cam pierit pofta pentru orice...citind minunata ta postare,nu prea mă regăsesc cam la nimic..scriitor;nex!...călător:n-ai să vezi!..cireşele:nu ştiu de ce nu-mi plac..iubire:ce-o fi aia?...wow,ce acră sunt eu în astă seară!:)....

Brandusa spunea...

Buna Maria, bine ai venit !
Ce sa spun imi plac oamenii cu suflet frumos, cu pofte vii si diverse, si cred in nemarginire
si-n plinatate...asa cum stiu ca undeva lumina divina e hrana, o hrana ce ne energizeaza, ce ne poarta prin univers.
Oamenii cu pofte asemenea se aduna la mese de aceeasi culoare si fac uniune.
Multumesc tie pentru ganduri !

Brandusa spunea...

Ryanna, ai tu o pofta, pofta de acele vremuri, acele cadre imi spun mie multe, esti din ele.
Iar gustul acru nu e tocmai rau, sa stii :)

Ryanna spunea...

da, îmi plac mult vişinele..din fericire mai e puţin şi vine şi timpul lor:))..
iar cu cadrele..ai dreptate,dar ce păcat că toate aparţin de domeniul trecutului,şi nicidecum ale unor amintiri personale:)..
tu chiar ai "stofă"de artist,poet şi scriitor,şi este firesc să ne tentezi şi să ne încânţi cu subiecte deosebite:)..
o seară frumoasă!:)

Nuante de gri spunea...

Ce pofta imi era de cuvintele tale . Multumesc pentru gustul asta atat de ...unic. Te imbratisez!

Brandusa spunea...

Ryanna, pentru mine ramai o dulce :) cu aroma de visine, daca asa iti place tie. ;)
Pe strada mea au inflorit teii, e seara si se simte parfumul lor...ma incanta parfumul lor.
Multumesc, seri faine si tie !

Brandusa spunea...

Nuante, lumina de iubire ce scrii si impartaseti cu cei ce trec si te/va saluta.Tu imi redai, iluminarea dragostei, placerea puritatii textului, acuratetea ideilor.
Trec, citesc, surad si te imbratisez usor !

jai spunea...

am mincat cireasa frumosului
am gustat din apa limpede

a
curateniei
acum
stau linistit
si multumesc

Brandusa spunea...

Jai, uite cat sunt de folositoare :)
hi, hi !