Imperfecta

De prin vitrine luminate,
zambesc manechine,
elegante creaturi din plastic si ceara,
perfecte la trup cu mintea goala.

La un pas pe strada, omul viu,
calca pe snur de pantof dezlegat,
un crac de pantalon ii sade mai lung,
cravata e in sertar acasa,
nepurtabila la camasa sa suflecata.

Imperfect la trup, mai rar zambind,
cu minte-ngreunata, cu minte zburata,
calca apasat, spre viata.



Cine-i imperfecta din viata mea ?! :)

4 comentarii:

Blue Freedom spunea...

Ba e mai mult ca perfecta!
:))

Brandusa spunea...

Blue, :)) perfecta compusa .
Pup !

Blue Freedom spunea...

Parcă vorbim de caiac-canoe, echipaj de doi-fără cârmaci, vâslind la nimereală, fără hartă şi/sau busolă.
Boemi, nu glumă!

Nuante de gri spunea...

Ma incanta perfectiunea din poezia ta imperfecta . Te imbratisez!