Imperfecta

De prin vitrine luminate,
zambesc manechine,
elegante creaturi din plastic si ceara,
perfecte la trup cu mintea goala.

La un pas pe strada, omul viu,
calca pe snur de pantof dezlegat,
un crac de pantalon ii sade mai lung,
cravata e in sertar acasa,
nepurtabila la camasa sa suflecata.

Imperfect la trup, mai rar zambind,
cu minte-ngreunata, cu minte zburata,
calca apasat, spre viata.



Cine-i imperfecta din viata mea ?! :)

Comentarii

Anonim a spus…
Ba e mai mult ca perfecta!
:))
Brandusa a spus…
Blue, :)) perfecta compusa .
Pup !
Anonim a spus…
Parcă vorbim de caiac-canoe, echipaj de doi-fără cârmaci, vâslind la nimereală, fără hartă şi/sau busolă.
Boemi, nu glumă!
Nuante de gri a spus…
Ma incanta perfectiunea din poezia ta imperfecta . Te imbratisez!

Postări populare de pe acest blog

Intregire

De cate ori se numara sansa ?!