Lacrimi pe galbene frunze

Oare cine plange vara,
mai adanc ca frunza cruda,
verde adanc, acum matura,
alintata, vanturata ?!

Stransa seara la caldura,
noaptea  rece o ingheata,
dimineti  mi-o fac sa planga ...
strop de roua, strop de bruma.

Lacrimi mici, aproape verzi,
in ochi tristi de clorofila,
plange lacrima din  seva,
coapta, rece ... verzatura. 



6 comentarii:

Solidaster spunea...

Bunã Brandusa.Superbe versuri,superbe gânduri.Imbrãtisãri de departe.:))

Brandusa spunea...

Raspund imbratisarii tale Solidaster !

Borgia spunea...

Pot sa invat versurile?Pot?Pot?Ma linistesc..si ma duc cu gandul la perioada copilariei,la padurea de langa satul bunicilor..la iz de ”verzatura”..

Brandusa spunea...

Borgia, am scris ca o copila naiva, fericita...si te-am prins in starea mea :)
Poti !

Ryanna spunea...

roua dimineţii,taina lacrimei din cer..
este splendidă metafora, ce ai aşezat-o în versuri!..
un weekwnd minunat plin de iubire!:)

Brandusa spunea...

Ryanna, in drum spre birou, soarele lumina picaturi de apa, parca pictate pe frunzele ingalbenite, si uite asa s-a nascut poezia :)
Ma bucur sa iti placa !