Am continuat sa te urasc


Ti-am urat tensiunile si cuvintele,
 bolovani aruncati, sabii infipte;

am continuat sa-ti  urasc miscarile,
 zvacniri  si pocniri, incordari de ligamente,
degete masculine, sange pulsand, vene;

am continuat sa strig tipatului tau,
intern si mut, si surd si tern,
acut preludiu suspunand taceri;

am continuat sa te urasc,
cand nu-mi vorbeai si nu-mi zambeai,
cumplit ma apasa linistea ta,
 aproape nu-mi erai, departe nu-mi stateai.

Repetitii, refrene ...
 pana cand aerul odaii stamte,
privi tamplele noastre carunte,
pana cand in suflul interior exploda,
un urlet de fiara ranind peretii goi ... in culori.

4 comentarii:

Anemona spunea...

Superb scrii...:(

erys spunea...

cata vreme sunt culori, e viata...

Brandusa spunea...

Anemona, batranetea maica , batranetea :))..cica ma face mai inteleapta :)

Brandusa spunea...

Erys, ura e parte din dragoste, poate doar o picatura :)) ... asa cum ardeiul, piperul...dau savoare mancarurilor :))
Adevarat, exista culoare ! :)
... si stai olecuta sa te pup ca tare-mi pari departe :) !