Un timp al intelegerii

Nu, n-am stiut nimic din vis.

Cand m-am nascut ieri,
era deja pranz;
nu-mi acceptam gandul a noapte,
si nu-mi stiam a stelei moarte.

Nu, n-am inteles si n-am visat,

ca maine iara voi renaste,
inca din zorile spalate,
cu ochi de ceata si de lapte.

.... si n-am stiut ca port destin, 
ce vreau, nu vreau ...se naste.



Comentarii

Nuante de gri a spus…
De multe ori se-ntampla sa nu stim ce purtam in gand, minte, suflet...in destin!
Brandusa a spus…
Da, de-am reusi mereu sa (ne) acceptam .
erys a spus…
cu cat cautam sa intelegem mai mult, cu atat ne departam mai mult de adevar...nu stim mai nimic, plutim in deriva tot timpul...:)
Ryanna Pop a spus…
singura certitudine pe care o am,afară de cea a morţii,este că,ştiu că nu ştiu nimic,oricât aş studia oricât m-aş documenta...trăim într-o lume a unui babilon universal şi la fel cum nu există vreun om să ştie toate limbile pământului oricât de genial ar fi,aşa şi noi nu vom înţelege vreodată ce este cu noi pe acest pământ....vorba ta de geniu"şi n-am ştiut că port destin,/ce vreau,nu vreau..se naşte."
o zi magnifică să ai!
Brandusa a spus…
Ryanna, s-a intamplat sa cred ca-mi pot manui destinul, ca mai apoi sa scap fraiele si soarta sa-mi dea o alta cale.
Hm, si cat de puternici credem ca suntem la inceput de drum.
Dar cine se poate supara ?!
Cu drag,

Postări populare de pe acest blog

Ea - in Africa

Intregire