Rasturnare-n noi/doi

Ma mai preumblu rasturnata , 
prin ochi de cer ma tot rotesc,
si ale inimii odai le-amestec,
 band vin pelin in cupe grele de bezea,
 prea dulci pentru eterna pofta mea.

In preumblarea-mi asta rasturnata
am pasul ferm si-un suflet tremurand,
dar vocea-mi canta-n mine(prea)inalta,
rasfranta intr-un ecou-suras de vant rebel.

Te-ai rasturna si tu incet,
 spre partea visului incert,
 cand ziua noapte-ti va cadea,
cortina ... simpla speranta de beizadea.

Si-om fi aproape ghiocei,
purtand culori de clopotei,
mai vii, mai goi de ei,  mai goi de noi,
 cu tampla-n palme rasturnata,
un ganditor si-o ... "alta" fata.



Lumina florii -rasturnata.



Un comentariu:

Lotus spunea...

Ce frumos!... :)