Tacuta ruga

 
 De stii sa canti atunci canta-mi;
                                 *
                        de stii mai bine sa scrii, scrie-mi;
                                          *
                                             de ai invatat sa asculti tacerile,
                                                                  atunci citeste-mi buzele mirarii,
                                                                                   in fiecare secunda cand nu-mi plec fruntea uitarii.

 Doar pleoapele ochilor mi le plec
                         si tac cenusiului lor, si le inchid vrerilor;
                                                  nici frica, nici secunda, nici pierdere nu-s,
                                                                                      nici plans, angoasa, nici vapaie,
                                                                              *
                                                         sunt ofranda, ruga muta si ades absurda.


(foto:https://www.facebook.com/media/set/?set=a.583807958339127.1073743509.172487282804532&type=1)

4 comentarii:

Carmen Pricop spunea...

Nu ştiu să cânt, dar ţi-aş cânta,
să-ţi scriu parcă mai mult aş încerca,
tăcerile de multe ori le înţeleg greşit,
mirările mi-s dragi şi sunt fireşti
când amintirile-s motiv să te uimeşti
de ce-ai gândit.

În umbra pleoapelor se zămisleşte gândul,
ascunsul lui luminii strecurându-l.
Îl dăruieşti, dar cere înapoi şi ia
ce se întâmplă lumea bun să-ţi dea.

O rugă mută n-are mereu răspuns,
ofranda nerecunoştinţei nu îi e de-ajuns.
Nu ţi-s dorinţele absurde, de ce-ar fi?
Să ţi se împlinească toate-n fiecare zi!

Borgia spunea...

Si ma intorc again. Si recitesc. Si retraiesc. Si e bine. :*

Brandusa spunea...

Carmen...e atata melodie incat parca dincolo de cantec te aud spunand versurile.
Frumos, multumesc !

Brandusa spunea...

Borgia, pai eu te chem :)