Inmarmurirea mea

Ne-am zamislit,
inainte sa ne nastem,
 cand axa lui plus si minus infinit se curba,
crescendo spre pamant.

Ne-am plans,
inainte de lacrima,
 cand cerul nu exista,
iar norul plumburiu hoinarea,
 intre doi sori si-o stea.


Ne-am trezit ,
 cand timpul asta nu era,
 decat un vuiet lung, prelung,
adagio nocturn, opal in starea sa,
incandescent inlantuind octave de preludiu.

Ne-am stiut fara atingeri,
ne-am vorbit fara cuvinte,
ecou  in jumatati armonice.

                        Inmarmurirea mea te slefuia,
                        inmarmurirea ta ma urmarea;

    P.S. : Mesaj la ora stelelor tarzii .