Omul curcubeu

In verile toride apele seaca in propria matca, dar sunt limpezi, atat de limpezi incat se vad pietrele, asa cum oamenilor de pe strada le poti privi inima. Si au culori in ei, multime de culori. Unii sunt gri, indecisi, in nuante triste, galesi in culori pale sau stridenti in culori prea vii ce orbesc.
In timpul in care am  purtat trandafiriul la tampla si seninul in ochi, in pasii simpli mov apasat pe verdele crud al inimii am ras, cu ras de copila si femeie matura. Si-am colindat, am tot colindat sir lung de ani pamantul in extreme, de la locuri glaciare pana la vulcani ce-si erupeau focul si aruncau lava incinsa, pana la lacuri adanci, pana la desertul nisipos de sub talpi, apoi am urcat, cu mainile sangerande spre piscuri stancoase. Tot corpul amortise de atata  cazna, ochii imi erau orbiti de lumina, aerul devenise atat de pur incat a-l inspira era un sacrilegiu. Tremurul se intensifica in fiecare clipa. Nu-mi era frig, nu-mi era nici cald, era un intens ce patrundea in fiecare por, curgea in mine prin limfa si prin sange.
De acolo de sus te-am privit. Un om curcubeu in multimea de suflete, navigand inca pe o corabie alba, in furtuna. Ape miscatoare, valuri imense iti acopereau cu furie curcubeul sufletului. O intreaga zbatere, o lupta cu moartea si dintii ei ascutiti. Tenebre ce ascund lumini si intuneca mintea.

Inca te privesc si-ti astept apele line !
________________________________
"Brandusa SimMB - Suflet curcubeu


30.08.2017




Niciun comentariu: