foaie



Se intunecase de ceva vreme si ea statea lipita de o carte. Gandul hoinarea aiurea. Peretii ii vorbeau, soptit, asa cum isi dorea.
Apatie, fara disconfortul agitatiei cotidiene. Din lumea vie,doar ea si cainele .
Umblase cu-n soi de nerabdare si ziua se scursese. Umpluse timpul trebaluind. Cateva melodii, gasite intr-o alta mapa, armonizau cu starea ei. Poezii reaparute din trecut, pagini prafuite, la colturi rupte ; stia, erau parte din tineretea pierduta .Regrete ? Poate, dar nu-si dorea sa se repete, visa un altceva.
Ce-i oferise tineretea ? Un soi de bonus, frumusetea trecatoare. In rest cate putin din toate, doar cateva placeri, in dans, in scris si multe ore de restrictii .
Tresari, cartea aluncase. O aduna cu calm, prinse un semn si o lasa pe masa.
Zambi, cum sa citeasca, era in noapte ?!

4 comentarii:

Elza spunea...

o carte se poate citi si fara lumina... stiai asta? :)

Brandusa spunea...

nu cunosc limbajul orbilor, doar pe-al visatorilor ...stiam ?

Elza spunea...

visatorii vad tot ce e in carte fara sa citeasca... la asta m-am referit :)

Brandusa spunea...

stiam ceva, ceva :)