LA CONAC
(foto:http://liviucapitan.blogspot.com/2010/10/manastirea-cocos.html) aveam timp berechet de citit. Iar verile mi le
petreceam sub umbra copacilor, in parfumul
florilor de gradina, pe o patura sau direct pe iarba.
...si zilele verii erau lungi, incepeau in zori,
la cafeaua cu lapte pe terasa, sporovaind
cu amicul meu bun Mari despre cum
decurgeau treburile pe mosia micuta.
... apoi mergeam prin bucatarie sa vad meniul
zilei ( ceva usor, branzeturi, legume si verdeata).
Curtea conacului avea ziduri vechi, cu piatra de rau,
la baza cu vegetatie cataratoare, din iedera si flori.
Pe langa zid, in spate se intindea livada cu meri pitici,
ciresi de iunie, si pruni pe laterale. Cand caldura zilei
topea asfaltul sub rotile bolizilor, furam racoarea
umbrei ramurilor dese...si uitam ca e zi,pierduta
printre randuri de carte.
Ma desteptau vocile ce ma strigau "La masaaaaaa!".
Masa se servea simplu pe servete de in, in fir rosu
, cu ceapa zbrobita pe fund te lemn, cu putina slanina
si telemea de casa ... sare, un ardei... paharute
mici de tuica...apoi masa propriu-zisa in strachini de lut
rotunjite de mana omeneasca.
Amiaza avea parfum de cirese rosii, abia culese,
tronand pe mese... de arsita si verde copt in soare.
In tihna ei ne odihneam pana si visele, motaind in
fotolii impletite din nuiele...iar serile, serile parca inviau
si ultima energie umana.Ele erau dedicate plimbarilor
lungi in imprejurimi, pe jos sau cu bicicleta...povestilor
batrane, cu iz de veacuri impanate cu frumuseti... .
( foto: eu la conac)din verile la conac !
... opus a ce spun aici, parca aud poezia domnului Toparceanu ....:)):))
Comentarii
În altă ordine de idei...parcă ai descris vacanțele mele la țară...mai lipsește decât șareta și cei doi căluți...
Apoi, ieri a fost luni, dar o zi de luni cu un laptop cu toane, așa că LA MULȚI ANI!..:))
gindurile rele se destrama , noptile sunt lungi
si rasuna de glasurile cuconitelor
cu parul balai , ce merg pe furis
la scaldat.
intr-o astfel de seara , ielele m-au blestemat
pt ca furam unei fete , chipul, pe-o
coala de hirtie desenat.
Apropos, amintirile sunt chiar ale tale? Sau e doar o poveste...:)
Oricum, şi poveştile sunt frumoase. Câteodată, ceea ce visăm devine mai real decât realitatea.
Te sărut, şi...să ne vedem, la pensie, la conac!:)
Vroiam a scrie si de sarete, dar mai mult iarna se foloseau pe la mine, ca sanii.
Cu sareta venea postasul :):)
Iele despletite ce danseaza salbatec joc, in jurul focului, in camasi de noapte lungi si albe...parca imi suna cunoscut :).
Pup curioasa !
uite:http://florin-giurca.uv.ro/Dobrogea/nicul6.jpg
Sa-nchinam un pahar cu vin.
Toata ziua sa ne plimbam
Si peisajele sa le admiram.
Seara in povesti sa fim captivi
Sa avem nepotilor ce povesti:)
Cu drag te imbratisez si ziua buna iti urez:)
Cu drag,