radicalism

-


Caracterele radicale, isi poarta amprenta stilului.
Taie, rad, blocheaza caile, schimba totul
si total, intr-o fractiune de secunda.
... in zilele astea am dus in minte
tot mai des intrebarea:

- Cat radicalism poate incape intr-o relatie
de iubire, este sau nu nevoie de ...?!

Iar raspunsurile au venit precum cascadele,
cu gemete si urlete, involburate si limpezi...
si am asteptat ca apa sa curga printre pietre,
asa cum o facuse inaintea revarsarii din
inalt.

Concluzia ramasa a fost una singura, iubirea
este de o complexitate ce duce de la sensibilitate
pana la radicalism, si totusi in instabilitatea
aceasta, exista mereu.
...iubirea este peste puterea mintii de a o
percepe, peste intelegerea umana.



(foto: Fotografii de la LOVE IS STILL PRESENT IN THIS WORLD..)

Comentarii

Mădălin Ciortea a spus…
Atitudinile radicale intr-o relatie rezida indeosebi din forte si stari sufletesti latente. O anumita schimbare este preexistenta iar manifestarea ei releva adevarata fata a individului.
6 ianuarie 2011 la 11:12
alessia a spus…
Am întâlnit deseori în lucrările de spiritualitate conceptul de "iubire crudă". Care descrie necesitatea de a acţiona radical/dur în cadrul relaţiei cu cel iubit, fără să fie nicidecum vorba de dispariţia iubirii.

E ceva foarte asemănător cu necesitatea pedepselor administrate copilului de către părintele său, fără nici un dubiu, IUBITOR!

Pup şi îmbrăţişare maaareeee!

Să ai o zi SUPERBĂ, frumuseţe de om!:)
6 ianuarie 2011 la 12:24
Brandusa a spus…
Madalin...vorbesti din carti, si vorbesti bine, logic si frumos...dar vei simti cum fatetele iubirii au din toate, si le vom cunoaste in timp.
Oricata psihologie umana ai sti, ai invata, oricat de pregatit vei fi, vine un timp cand simti simplu, si te inlantuie intrebarile, cad peste tine avalansa...abia de mai respiri, apoi se face lumina...prin traire, trairea ta singulara, ca entitate unica.
6 ianuarie 2011 la 12:44
Brandusa a spus…
Alessia, ma inclin parerii tale, sunt convinsa ca e una justa, pentru ca o traiesc.
Multumesc intelepciunii tale !
6 ianuarie 2011 la 12:46
QED a spus…
Probabil ca nu numai acest sentiment este complex si se manifesta intre sensibilitate si radicalism. Cred ca exista in iubire o parte gandita si una simtita, iar cea gandita contine actiuni radicale. Tot ceea ce se imparte intre mental si simtual este mai presus de intelegerea noastra pentru ca nu ne asteptam la reactii atat de radicale cum se pot intampla in multe relatii. Este doar o parere si niciodata n-am mai citit ceva in sensul asta. Ai pus o problema grozava.
Nu fii trista, copila! Te imbratisez cu drag.
6 ianuarie 2011 la 14:10
Cel exclus a spus…
Treaba e mult mai simpla, floare si sta cam asa: ce merge spre viata e iubire; ce merge spre moarte e ura ;) Iubire avem doar la nastere, deoarece din clipa aia sensul e unic: spre moarte. De asta suntem plini de ura.
E simplu, nu? :)
6 ianuarie 2011 la 15:22
Brandusa a spus…
Qed, si totusi automat, negandit, ne trezim intr-o actiune radicala. Nu neaparat impulsiva. Ca se numeste reflex, ca se numeste furie...uneori, parca nici nu mai trece prin neuroni, e directa, din inima...din nu stiu ce, si totusi e din iubire.
Imbratisare stransa !
6 ianuarie 2011 la 15:48
Brandusa a spus…
Cel exclus, am fost cumva radicala ?!:))
Iubirea e una, si se poarta, mereu...de la inceput la sfarsit. Ne nastem cu ea, aici e cert. Dar nu e o paine s-o terminam, o tinem doar ascunsa, n-o afisam, n-o eliberam.
Iar ura...ura dragul meu e o alta fata, un soldat prea vrednic, ce sta de straja altor simtiri.Se poate ura si din iubire, dar ura din iubire trece, e rapida ca ploile de vara.Pe cand ura alimentata in noi, crescuta cu noi, ne tine prinsi cu lanturi groase...si nu mai lasa loc de nimic altceva...devii orb, surd, mut, inuman.
6 ianuarie 2011 la 15:56
Anonim a spus…
Se poate ura din iubire ?! Atunci n-a fost niciodata IUBIRE ! Si e doar parerea mea , asa cum simt si percep eu dragostea ... Iar dragostea are mult prea multe stari pentru a-i defini vreodata complexitatea ca niste desavarsiti cunoscatori ... Cred ca asta e si farmecul ei ... faptul ca nu o cunoastem , nu o detinem , nu o intelegem in totalitate ... Si starile ei de la paradis catre infern , ne demonstreaza ca acest sentiment nu poate deveni vreodata ... anost ... nici macar lin ...
Pup , Suflet-Floare !
6 ianuarie 2011 la 17:18
Brandusa a spus…
Iolanda, stii eu cred ca exista si ura asta, cand oameni f.orgoliosi, au pret de cateva secunde o rana ( desigur in orgoiu)...si atunci apare lupta, iar primul impuls este de "a ura", pe cel ce i-a scrijelit cumva imaginea.Desi f.rar orgoliile stiu sa iubeasca.
Cu drag,
6 ianuarie 2011 la 17:31
Catalin a spus…
O fi peste puterea minţii, dar nu este ceva constant...; cam aici este problema...
6 ianuarie 2011 la 17:34
Brandusa a spus…
Catalin, axa ei poate fi o paleta vasta, in mii de tonuri si culori.
Constant nu e onost, nu e plictistitor...nu e dintr-un unghi ?!
6 ianuarie 2011 la 17:42
Anonim a spus…
Uneori, radicalismul e necesar, atunci când celălalt încalcă limitele egoismului. De fapt, eu cunosc unele femei care ştiu să ia măsuri radicale la nevoie.:)
Dar, atunci când radicalismul aparţine cuiva care îl confundă cu uciderea căldurii dintr-o relaţie, nu mai e aşa de bine!
Depinde de fiecare situaţie dacă e un lucru bun, sau rău. Şi soluţiile sunt diferite!

Te pup, şi îţi doresc să găseşti cărarea prin labirintul radicalismului!
6 ianuarie 2011 la 22:33
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Intregire

-
Imagine
Autor : Brandusa SimMB Daca nu s.ar frange cantecul destinului, am deveni iremediabil mai mult decat perfecti, intr.o eternitate atemporala stingerii vietii, tangibila marii iubiri ce nu sacrifica clipa, ci doar o pretuieste. Iar tu nemarginirea mea imi esti infinit ! Iar tu infinitul meu imi esti desavarsirea ! ____________________ "Brandusa SimMb . Intregire
Citiți mai multe

De cate ori se numara sansa ?!

-
Imagine
Uneori nu stiu... nu stiu daca ma prinzi sau ma pierzi,  nu stiu daca ma tii sau cad,  nu stiu daca sa strig sau sa tac, sa sparg ori sa calc;  nu stiu daca e iarna sau primavara-n noi (doi),  nu vad cand ceata asta muta-i deasa, si n-am aprins inca lumina-n cer. Am regretat de mult ca-i prea devreme, n-am sa regret acum ca-i prea tarziu.
Citiți mai multe