A toamna disting

A rosie aprinsa  ma scurg,
mai aproape de soare-n amurg;
miros a frunza si rug,
de rosie mare si coapta;
vad cald pamantul etern de sub coapsa;
se umple de pas spre cules,
in maini fierbinti in ales.

Pe buze preling mai mult gust,
de vita de vie si must;
 a toamna febrila ma strang,
nuiele de simt impletite cu sarg.



(foto: aici )

2 comentarii:

B. spunea...

De ce ma simt ata de bine cand iti citesc versurile? Stii..am simtit o adiere de iz de struguri, si am auzit fosnet de frunze ..de la tine,de acasa..

Brandusa spunea...

B. pentru ca vreau, chiar vreau sa simti explozia asta de toamna si de bine :)