Sansa apelor




Sansa mea sa fiu apa, sa strabat prin stanca,
sansa ta sa fii munte, sa-mi tii lacrima;

zilele-mi  aduni in brate lacuri fara vina,
ca rasplata, dimineata iti spal fata,
de ochi vicleni, ziua iti acopar goliciunea;

ideal  noptile-ti curg in cascade,
netulburata, nepustiita, vuind naprasnic,
 aproape de tine, adanc in inima ta,
izvor din dor, bogat de iubire.

8 comentarii:

Lxi spunea...

Ce versuri pline de emotie...superb!:)

Brandusa spunea...

Lxi, multumesc !

Unna spunea...

f frumos ai scris:)

Dan Ioanitescu spunea...

Brânduşico "eşti de belea!"
:)
Săru'mââânaaaa...!
Versurile sunt frumoase ca sufletul tău!
Salutări de la Ptruptrucea!
:)

Brandusa spunea...

Unna, vremurile, batranetile ma fac oare mai inteleapta ?! :))
Multumesc tie veche prietena de citire !

Brandusa spunea...

Dane, nu ma plagia :))
Salutari voua !

erys spunea...

sansa ta e sa fii de neoprit si puernica precum o apa curgatoare...:)

Brandusa spunea...

Erys, ce sa-mi faci, zodie de apa ! :)
Pana la urma devin eu "mare" :)