In mijlocul inocentei


                                                                Vantului ii las sarutul meu,
rasfrant sa-l smulga florilor;

frunzelor le las trecerea mea,

perena ca si existenta lor;
eternitatii ii las inocenta iubirii;
universul mi-e martor fidel,
ca-m existat in el . :)


In mijlocul inocentei 
se rup franghiile ,
si-n caderi ne prindem de umerii goi .









2 comentarii:

donjuan spunea...

Poezia, ca intr-un inel de metafore, culmineaza in "eternitatii ii las inocenta iubirii;" si apoi, urmeaza evadarea in libertatea inocentei, cind "se rup fringhiile".



Brandusa spunea...

Donjuan, este placut cand esti inteles :) Multumesc aprecierii tale !