Vesnicii


De universul asta-ntreg
m-am prins si eu
te-ai prins si tu;
nu stam nici supendati,
nici drepti sau in genunchi...
stam prinsi, atata doar,                                        
c-o palma de pamant
si una larga intinsa-n sus
la cer.
...si scriem, nesfarsite zari
cand sus, cand jos,
putin pe lateral;
mai respirand
din cand in cand
un aer epocal.

Un veac am devenit statui
cernite fiecare c-o povara,
un altul acrobati de circ
sarint pe bolta triumfala,
in veacul stramb de drept ni-i frica,
iar pe cel gol il umplem inca ... .
si-i tot mai greu sa fii
un om si-un zeu,
o piatra rara vesnic slefuita.

~ doar pentru tine, cand soarele a adormit :

4 comentarii:

*ELENA* spunea...

Bună Brandusa!
Minunate versuri!
O zi superbă îți doresc!
Cu drag!

B. spunea...

Sa fiti o vesnicie impreuna...ASA TREBUIE!

Brandusa spunea...

Elena...cum spun eu ades...ca pana si furnicuta din mine viseaza :))

Brandusa spunea...

B. cred ca asa ne sta scris :) Multumim tie !