Exercitii de "Nu-mi pasa!"
*******************************************************
Astazi am exersat "Nu-mi pasa!".
L-am preluat crud, abia auzit, si-am accentuat nuanta marind apoi sonorul...
Nu-mi pasa ! ...am zis.
Dar nu se incorpora in mine. Trebuia exersat, inoculat cumva de mine, in mine.
Acest "Nu-mi pasa" devenise o expresie fara aplicabilitate. O spuneam in vant
si-atat. Efectul era invers, si ma mustram pentru fiecare suferinta, pentru fiecare
insinuare ca as fi vinovata, pentru fiecare gesc care-mi trada slabiciunea prea
umana, caracterul prea bland...desi tonul vocii nu lasa sa se vada...
iertam dar nu uitam...iar neuitarea se cuibarea rece in mine, pe sub piele,
si-mi ingreuna rasuflarea si miscarea.
Da, exercitiul trebuie continuat pana cand porii fiintei mele vor sti sa-si asume:
"Nu-mi pasa!"
De ce sa-mi pese atat, pana la durere de chestii, trestii...trecute, pierdute ?!
Nu...nu mai vreau...nu-mi pasa !!!
***********************************************************
Comentarii
mai fac si eu de-astea, da' degeaba :))
conform binecunoscutei expresii;"niciodată să nu spui niciodată":)...
Sã stii ca nu pierzi prea multe daca íti spui uneori chiar "nu ími pasã".O searã frumoasã.:))
Uneori mi-ar trebui o stare de "nu-mi pasa" .