Ireversibil vie

M-am interzis unora,sa ma redau altora, si mai ales sa ma redau mie.
...si lupta e continua.
E ca atunci cand esti mic, si privesti cu dorinta lumea celor mari, nerealizand ca esti in tine, mai mult decat ei. Apoi cresti si te pierzi. Te ascunzi in activitati, in jocuri de scena si de culise, in societate si de ea, dar mai ales te ascunzi de ce simti si de ce esti.
 Mda, apoi te cauti in unghiere si colturi de suflet sa te recompui ce ai fost odata. Un singular, atat de complet si atat de naiv. Irecuperabil circumstantele te cioplesc "maturul", "inabordabilul" sau mai rau "incadratul pe tipar".
Cred ca fericirea sta in privirea unora cand te vad "nebunul". :))
Cam asta-i chestia cu mine...cam asta am sperat sa fiu. Un om viu, energic, un om de baza, un om de neinfrant, capabil...si uite se pare ca am ajuns. Dar unde-i fericirea totala?!
 Hm, era, a fost odata cand printul si printesa o priveam pe tavan in jocul focului, in vorba batranului, in craiasa floare din gradina...in doamna Primavara ce nu mai vrea sa vina.

Deplang uneori clipa naivitatii si-o strang ca pe un bun de pret in minte. Instantaneu stiu atunci ca sunt  EU.

...si ma trezesc ades sufland in papadie !