In vineri
Vinerea isi duce pe umeri norii si ceata, imbrobodita in negru, ca o tanara in doliu ce-si poarta spre tintirimul unui alt cimitir duminici de sange. Vinerea are un ecou de eliberare aiurit ... si totusi inauntrul ei silabiseste cu vocea iubirii rauri limpezi. Are fata luminoasa, ca o femeie insarcinata cu al ei prunc.Emana prin toti porii.
Vinerea taie partea osandita a saptamanii de pasii corupti eliberarii.
Iar daca inca nu m-am trezit ...sau ochii imi sunt inca in lumea viselor, imi salut visul si-l tin strans, apoi pornesc peste o alta vineri.
________________________
Comentarii