Ziua ce va veni

Hai sa nu ne mai fim intr-o singura zi,
sa mergem pe strada ca oamenii banali,
pasind cadentat cu mainile in propriile buzunare...goale.

Hai sa nu ne mai gandim  la noi ca fiind doi,
ci fiecare traind in singuratatea umbrei sale,
din acea dimineata si pana intr-o alta ...dimineata.

Hai sa lasam libera ziua, sa uite cum era sa ne priveasca,
si noptii sa-i luam inapoi  clipa imbratisarii,
ceasornicului sa-i redam  orele mute si absurde.

Hai sa aduman si sa ne uitam o mie de clipe,
tu in mia ta, eu in mia mea,
sa nu ne mai intelegem rostul vorbirii,
cand tu vei vorbi mia de clipe in limba ta...eu in alta.

Si apoi, in ziua ce va urma sa ne intalnim la fel, intamplator
pe acelasi coridor, fara sa ne cautam, fara sa ne stim,
in alta zi acelei zile in care nu ne mai stiam,
sa  fie o alta zi din urmatoarea celor ce vor veni,
ca si cum ne-am intalni din nou prima data.
_________________________________________
Brandusa SimMb -Ziua ce a veni



Un comentariu:

liviuvelar spunea...

articulazi, in inchipuirea mea incitata de versurile tale, cuvintele ca scoase dintr-un geamat rugator. Pendulezi intre implorare si apel! Multumesc.